Se spune că o durere mai mare atenuează o durerea ce îți îngenunchează sufletul. Aveam nevoie de asemenea durere, să mă înec în ea. Ce mai era, cum să mai fi simțit durerile provocate de accidentul din Țara de uscat rufe ? Coloana vertebrală, oasele bazinului luxat, etc, etc... zilnic, din 1991, aceeași durere chinuitoare îmi seacă sufletul. Trădările, dezamăgirile semenilor, neîmpliniri, tristeți, conglomerat de suferințe cum să dispară ? Dar ai apărut tu, trimisul Domnului, The One, să mărești doza suferințelor. Cele sufletești sunt mai aprige decât cele fizice. Le uiți cu totul. 😃 Altă durere devenită pitică mă despovărează. Gândurile mele au căpătat forma spiritului himalayan, să știi ! Au trecut, vin altele, zilele în care ploaia îmi ștergea lacrimile, pe aleile pădurii vecine, în căutarea ta, a chipului văzut numai în visurile mele, himeră. Petrec și acum vijeliile vieții în singurătatea fără margini, doar cu Dumnezeu la cină, în dialog cu pisicuțele, porumbeii, aricii jucăuși, în grădinița de sub fereastra Palatului Culturii Mele.
Lectură plăcută
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
NOTĂ: Blogul NU răspunde pentru articolele publicate, opiniile postate la rubrica Comentarii, responsabilitatea formulării acestora revine, integral, autorului articolului, comentariului.