Revăd imagini cu prezentările tale de carte. Mi-ar fi plăcut să te pot însoți, să-ți fiu alături în toate acele împrejurări demult visate, dorite, dar... viața pune piedici, acolo unde speranțele, gândurile nu trebuie încă împlinite. Acum, aidoma elevei silitoare care își ascultă cu atenție profesorul, privesc chipul tău frumos surprins pe înregistrări, adumbrit de o mare tristețe. Aceeași tristețe te-a urmărit, afișată peste tot... nu degeaba ziceai tu că ești același, indiferent problema 😇 Cine te ascultă vorbind, înțelege mesajul omului cu inima bună, dar câți își pot imagina inima ta distrusă ? Sub zâmbetul tău cald ascunzi o mare de lacrimi. Am fost acolo, cu gândul. Ți-am auzit glasul stins, am trăit aceeași emoție care îți îneca vocea, și, fără să știi, ți-am sorbit lacrimile. ” Omul meu drag dintr-un vis de demult. Îți las amintirea, în schimbul uitării”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
NOTĂ: Blogul NU răspunde pentru articolele publicate, opiniile postate la rubrica Comentarii, responsabilitatea formulării acestora revine, integral, autorului articolului, comentariului.