MINCIUNA ȘI PROSTIA

Dintr-un popor fac parte mulți, dar puțini știu că fac parte din el ,,, Nicolae Iorga ,,,

Dan Nicolau - Dacă tu n-ai exista...

Dacă tu n-ai exista... ...domnişoară sau doamnă, am scrie versuri pentru păsări sau pentru petale sau pentru nori. Chiar dacă nu sunem Joe Dassin. Dar exişti. Aşa că încercăm să-ţi scriem un fel de scrisoare deschisă, chiar dacă nu eşti nici Preşedinte, nici premier, că pe ăştia, nu-i tocmai iubim, ba dimpotrivă... Prima dată, după ce ne-am întâlnit, am primit mărul. Undeva, într-un Paradis, pe lângă un şarpe. Deja ne depăşeam condiţia prestabilită, cu ajutorul mărului, căci începeam Cunoaşterea. Evident din cauza neţărmuritei tale curiozităţi şi a neostoitei sete de a conduce şi tu ceva, deh, ultima venită în Paradis. Dar ai nimerit-o! Să ne dea afară? Nimic mai frumos! Din pricină de tine am cunoscut Lumea cu relele şi bunele, că ne-am fi plictisit de moarte de râurile de lapte şi miere şi veşnicele cântări. Astfel, drago şi iubito, am înţeles că mai există rock şi salată de Boeuf, guverne, mici şi bere, fotbal şi alte ispite. Niciuna atât de ispititoare ca tine. Prin urmare suntem recunoscători şi sprijinitori ai ideii de Tine. Substanţa ta, nu este atât de fizică precum pare. Ea pluteşte în aer şi ne determină mersul, orientarea, poziţia, starea de spirit. Suntem, pentru că eşti. Întotdeauna altcineva. Când mama, când sora, când vivandiera Florence Nightingale (asta înseamnă chiar privighetoare, dar la vremea Primului Război, ea a înfiinţat un serviciu medical de front), când casiera vreunui ghişeu, când Angela Lefterescu (prima femeie căpitan de navă din ROMÂNIA), Cănd bunica, poate fiica, poate Nadia Comăneci, sau profesoara de franceză, sau Ioana D’Arc, sau Ecaterina Teodoroiu sau… Poţi fi oricine. Tu perii cu genele somnul nostru de copii, dai alt sens energiei care ne invadează în adolescenţă, cotrobăi prin unghere pe care doar tu le ştii, spre a găsi echilibrul pe care socialul ni-l strică mereu, ai răbdare să mai şi asculţi. Deşi mai toată ziua ai avea ceva de spus, te trezeşti prima, te culci ultima, ca să fii sigură că totul este cum trebuie să fie... Ce mai, eşti o picătură energetică pe care fizicienii n-au putut-o explica încă! Deci, flutur sau petală, cum spune poetul (vezi, şi poeţii ăştia pentru cine ar mai scrie dacă nu ar avea muze!), eşti perpetua noastră sursă de îndoială şi bucurie, de tristeţe şi amăgire şi de dorinţa de a o lua mereu de la capăt! Iară şi iară, fără încetare! Că doar de aia am plecat din Raiul ăla plicticos, nu?

Chopin by Alfred Cortot - de weekend

Ultimul cuvânt ÎL are Dumnezeu

Un om inteligent

Problema e că noi căutăm pe cineva cu​​ care să îmbătrânim ... În timp ce secretul este să găsim pe cineva lângă care să rămânem copii.

Felicitări, Emanuel Ion! ORB, PLIN DE HARUL BUNULUI DUMNEZEU ”

Marele Gatsby: „Şi tot aşa, trecem de la o zi la alta, bărci împinse de curent, împinse fără încetare, tot mai înapoi, în trecut.”

Elena Osipova, babuska supraviețuitoare a asediului Leningradului și arestată la primele proteste din Sankt Petersburg împotriva invaziei din Ucraina, a revenit în stradă. Pancardele ei sunt graitoare: "Soldat! Depune armele și fii un adevarat erou!" Sublimă!

,,Arta nu este, aşa cum cred filosofii, o manifestare a ideii de frumuseţe sau divinitate, nici expresia emoţiilor individuale sau producerea unor obiecte care să provoace plăcere, ci un mijloc de a-i uni pe oameni într-o comunitate a ideilor şi sentimentelor."- Lev Tolstoi

VIORICA CORCODEL - ELENA TOMA

VIORICA CORCODEL - ELENA TOMA, LA MULȚI ANI. SĂNĂTATE, VIAȚĂ LUNGĂ ȘI SA FII FERICITĂ ALĂTURI DE CEI DRAGI. VREAU SĂ-ȚI MULȚUMESC PE ACEASTA CALE PENTRU TOT CEACE AI FĂCUT PENTRU NOI TOȚI PENSIONARII. DATORITA ȚIE S-A ÎNFIINȚAT PENTRU PRIMA OARĂ ÎN PITEȘTI CLUBUL PENSIONARILOR UNDE AVEAU LOC INTILNIRI, SIMPOZIOANE, EXPOZIȚII DE PICTURA, ACTIVITĂȚI CULTURALE., DANSURI ȘI CONCURSURI ETC. AS DORI SA REVII ÎN MIJLOCUL NOSTRU CÂT MAI CURÂND. TE AȘTEPTĂM CU DRAG. CE FRUMOS ORGANIZAI ZIUA FEMEII!!!

Nichita Stănescu - Cântec vechi de lună nouă

Cântec vechi de lună nouă Ieşise-n calea sufletului meu aiurea, din trotuare, Dumnezeu, dar seara grea de stele şi de lut ardea pe străzi şi nu l-am cunoscut. În felinarele cu iz de scrum ochi de pisică-mi licăreau în drum şi pasul greu mi se-aşternea nătâng ...şi fluieram aşa, ca să nu plâng. Dar tot credeam că poate viermii moi nu cresc în ochii mei pustii şi goi, nici în surâsul meu nedăruit şi tot credeam că poate n-am murit. Ieşise-n calea sufletului meu aiurea, din trotuare, Dumnezeu dar nu l-am cunoscut şi, gol de gând, trecui aşa’nainte, fluierând.