Ieri m-am oprit la lanțul cel de crini
De lângă gardul propriei grădini
Și-am împletit idee cu idee
Să-mi cațăr gândul pe Calea Lactee
Petalele de-un alb imaculat
Azi noapte, când visam, s-au scuturat
În locul lor vor înflori bujori
Și voi avea atunci un lanț de sori
Crea-se-va, la mine în grădină
O fascinantă Cale Sanguină
Ce, cu otgonul de idei al meu
Voi cățăra-o-n cer, la Dumnezeu…
Sunt, îI voi spune, Doamne, creator
De univers imaginar din flori
Pe care-ades doar le mângâi cu gândul
Și îȚi asemui Cerul cu Pământul
Marian Ilie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
NOTĂ: Blogul NU răspunde pentru articolele publicate, opiniile postate la rubrica Comentarii, responsabilitatea formulării acestora revine, integral, autorului articolului, comentariului.