MĂ TEM DE CIFRA 4

 Miros a femeie bătrână. Privind depărtarea, mă-nalţ sub cerul mistic, sub greutatea anilor dezrădăcinaţi. Un cântec trecut de miezul nopţii mă-ntreabă:

- Hei, Legendă a simţului ce râde ! Azi, ce faci ?
- Las ziua să-mi crească alt rid, îi spun. Stai să vezi cum îşi trece mâna prin gândul meu căzut în abisul aceleiaşi flămânde realităţi.
- Şi ? Doar atât ?
- Nuuuu... Uite, colorez timpul. Miros a femeie bătrână, deportez speranţe, şi mă îmbrac în alb.

.............

Cu gândul la ridurile inimii mele, am întrebat-o cândva pe o fetiță dacă are idee de ce ne-a dat Dumnezeu riduri ? Iar răspunsul ei a fost:

- Ca să știm cui trebuie să îi spunem "Sărut mâna"?

 MĂ TEM DE CIFRA 4

privindu-te îmi par mai bătrână

un fel de izbândă a timpului flegmatic

ce atârnă la brațul meu

cu țigara uitată aprinsă între buze

vestejită în lumină curioasă

cum de viața mă aduce în același punct

din rotundul ei recunosc o anume dependență

de sentimente profunde

adevărat menu în karma mea

plină de pledoariile gândurilor nisipoase

alunecată spre o ultimă nebunie

cu prăpăstii evazive voluptăți amăgitoare

mă tem să-ți spun pe nume

nu există întoarcere dacă vrem să ardem

jucând și inventând sensuri

coagulate melodios într-o altă dimensiune

sunt Muza... femeia fără umeri

mă tem de cifra 4

fluier în biserica îmbrăcată în culori târzii

nu cred în icoane surpinse complice sub cupole întunecoase

privindu-te îmi pari o vitrină somptuos decorată

tânjesc după costumul de saltimbanc expus

în conul de umbră al zâmbetului tău

îngăduitor în fața cuvintelor ezoterice