Nu mai adorm în hărăzita oră
Cu străvezie trenă voluptoasă,
Când simt tăişul ruginiu de coasă
Cum trupul frânt de lipsuri îl devoră.
Nu ştiu minţii mânat de o angoasă
Că-n tihnă trec aripi spre auroră
Şi ne găsim nădejdea în agoră,
Când bluza clipei într-un cot e roasă.
Nu preţuiesc o rană ce se strânge
Când între noi sunt altele ce dor,
Nu râd senin când altu-n juru-mi plânge
Îngăduind obida prea uşor.
Nu vreau oricând să-nmoi un vers în sânge
Şi, mai presus, nu pot, uitând, să mor.
Adrian Munteanu - Videosonet 112 - Hărăzita oră
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
NOTĂ: Blogul NU răspunde pentru articolele publicate, opiniile postate la rubrica Comentarii, responsabilitatea formulării acestora revine, integral, autorului articolului, comentariului.