”Sunt oameni a căror prezență în viața ta contează pentru un timp. Contezi și tu în viața lor pentru același timp. Apoi această importanță se dizolvă, efectul se pierde, oamenii dispar atunci când nu mai contează. Rămâne o amintire totuși. Și un semn de întrebare, cu ce parte din acel om am rezonat atunci? Există și un răspuns. Dar cu acea parte din acel om poate nu mai rezonez acum. Căci ceva s-a schimbat în mine. Ceva s-a schimbat și în el. E inevitabilă schimbarea uneori. Și atunci cele două vibrații nu se mai ating sufletește. Iar trupurile,
la acea întâlnire, se întâlnesc în zadar. Și dacă e în zadar, atunci e doar goliciunea, pustiul, nimicul. De asta ajung oamenii să nu se mai suporte reciproc, când ajung să simtă acea goliciune în compania celuilalt. Atunci e semn de despărțire, chiar dacă e mamă, tată, frate, soră, iubit, iubită, simplu prieten. Căci viața e făcută și din apropieri și din despărțiri. Și nu e nicio melo-dramă în asta. E un pas înainte doar. Viața nu stă în loc niciodată ca într-un bocet prelung și într-o nostalgie fără rost. Viața curge prin timp și noi curgem odată cu ea!”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
NOTĂ: Blogul NU răspunde pentru articolele publicate, opiniile postate la rubrica Comentarii, responsabilitatea formulării acestora revine, integral, autorului articolului, comentariului.