PABLO NERUDA
Te iubesc
te iubesc într-un fel inexplicabil,
într-o formă de nespus,
într-un mod contradictoriu.
cu trăirile mele cele multe,
schimbătoare încontinuu,
din cauze ciudate:
Te iubesc…
cu lumea pe care n-o înţeleg,
cu oamenii pe care nu-i pricep,
cu duplicitatea inimii mele,
cu incoerenţa actelor mele,
cu fatalitatea destinului,
cu conspiraţia visului,
cu ambiguitatea celor făptuite.
Chiar şi când îţi spun că nu te iubesc, te iubesc,
chiar şi atunci când te-am dezamăgit, nu te-am înşelat;
până la urmă, duc la capăt un plan
pentru a te iubi mai mult.
Te iubesc…
fără să gândesc, inconştient,
iresponsabil, spontan,
involuntar, din instinct,
din impuls, iraţional.
În definitiv, nu am argumente logice,
nici dacă le-aş născoci
pentru a explica iubirea mea pentru tine,
care a apărut enigmatic din nimic,
care nu a avut nimic magic,
care, ca prin minune, luând formă… din nimic,
a alungat răul din mine.
Te iubesc
te iubesc cu un corp ce nu gândeşte,
cu o inimă ce nu raţionează,
cu un cap ce nu coordonează.
Te iubesc
incompresibil,
fără a cerceta de ce te iubesc,
fără să îmi pese de ce te iubesc,
fără să mă întreb de ce te iubesc.
Te iubesc.
Pur şi simplu pentru că te iubesc,
eu însumi nu ştiu de ce te iubesc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
NOTĂ: Blogul NU răspunde pentru articolele publicate, opiniile postate la rubrica Comentarii, responsabilitatea formulării acestora revine, integral, autorului articolului, comentariului.