Eram genul de persoană care trecea oceanul pentru cineva care nici măcar nu trecea strada pentru mine. Îmi ceream scuze chiar și când nu greșeam cu nimic. Mi-a luat mult timp să înțeleg că nu ceilalți sunt cei care m-au întristat sau m-au dezamăgit. A fost propria mea credință greșită că toată lumea are aceeași inimă ca mine. Sunt tăceri în care închidem mii de cuvinte, mii de emoții, mii de dorințe. Sunt tăceri în care închidem lacrimi și zâmbete, bucurii și dureri. Fiecare poartă înăuntru propria tăcere și fiecare alege să o trăiască în felul său.
🐾❤️ – Când trăiești lângă oameni prietenoși, sinceri, desculți ca și tine, lângă muzica ce trece prin tine lăsând liniștea să te mângâie,... o eternă armonie , un balsam cu miros plăcut. Am nevoie de cineva care să mă vadă, de cineva care să mă audă, de cineva care să știe cum mă simt. Și să rămână acolo cu înțelegere, cu acceptare, căci doar asta poate susține vindecarea emoțională. Fiecare dintre noi are nevoie să fie OM... atât ! Restul... vin și se duc
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
NOTĂ: Blogul NU răspunde pentru articolele publicate, opiniile postate la rubrica Comentarii, responsabilitatea formulării acestora revine, integral, autorului articolului, comentariului.