Era odata un rege vestit, care primise in dar doi pui de soim si pe care se grabi sa-i incredinteze Maestrului Crescatoriei de soimi ca acesta sa-i antreneze.
Dupa cateva luni, maestrul il instiinta pe rege ca unul dintre soimi era perfect antrenat.
“Imi pare rau, sire, dar celalalt soim se poarta ciudat; a fost poate atins de o boala rara pentru care nu se gaseste leac. Nimeni nu reuseste sa-l desprinda de pe creanga pe care a fost asezat in prima zi. In fiecare zi, un servitor trebuie sa se catere pana la el pentru a-i duce mancare”.
Regele chema feluriti veterinari si vraci si mari cunoscatori in ale bolilor, dar nici unul nu reusi sa-l faca pe soim sa zboare. Il dadura in grija curtenilor, generalilor, sfetnicilor celor mai invatati, dar nimeni nu izbuti sa dezlipeasca soimul de pe creanga. De la fereastra sa, regele il putea vedea, stand nemiscat in copac zi si noapte.
Intr-o buna zi dadu un decret prin care le cerea supusilor ajutor in privinta soimului.
In dimineata urmatoare, regele deschise fereastra si, spre marea sa uimire, vazu soimul zburand superb printre copacii din gradina.
“Aduceti-mi pe cel care a facut aceasta minune”, porunci el.
La putina vreme ii adusera un tanar taran.
“Tu ai facut soimul sa zboare? Cum ai facut? Esti cumva vrajitor?” il intreba regele.
Intimidat si bucuros, tanarul il lamuri:
“N-a fost greu, inaltimea ta. N-am facut decat sa tai creanga. Soimul si-a dat seama, ca are aripi si a inceput sa zboare."
Morala: Uneori, Dumnezeu ii permite cuiva, sa taie creanga de care stam agatati cu strasnicie, pentru a ne da seama ca avem aripi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
NOTĂ: Blogul NU răspunde pentru articolele publicate, opiniile postate la rubrica Comentarii, responsabilitatea formulării acestora revine, integral, autorului articolului, comentariului.