„(...) Căci iubirea cere supunere, o supunere oarbă, ca şi credinţa. În iubire n-ai să fii convins niciodată, n-ai să aştepţi probe niciodată. Tot ce nu e supunere şi devotament nu e iubire. Trebuie să trăieşti mult, trebuie să suferi mult, trebuie să pricepi mult pentru ca inima ta să fie în stare a primi iubirea. Cei ambiţioşi, cei mândri, cei obraznici şi nerecunoscători nu pot şti ce este iubirea şi, aşa, cei mai mulţi dintre noi de-abia la vârsta de cinzeci de ani începem să înţelegem iubirea, atunci, deci, când e prea târziu…” LIVIU REBREANU, „Mărturisiri”.
🐾❤️ – Când trăiești lângă oameni prietenoși, sinceri, desculți ca și tine, lângă muzica ce trece prin tine lăsând liniștea să te mângâie,... o eternă armonie , un balsam cu miros plăcut. Am nevoie de cineva care să mă vadă, de cineva care să mă audă, de cineva care să știe cum mă simt. Și să rămână acolo cu înțelegere, cu acceptare, căci doar asta poate susține vindecarea emoțională. Fiecare dintre noi are nevoie să fie OM... atât ! Restul... vin și se duc
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
NOTĂ: Blogul NU răspunde pentru articolele publicate, opiniile postate la rubrica Comentarii, responsabilitatea formulării acestora revine, integral, autorului articolului, comentariului.