eram atât de aproape unul de celălalt veniți din lumi diferite în care timpul rămăsese pe loc agățat de inimile noastre ne despărțea diagonala crescută în unghiuri egale ne despărțeau cuvintele mele trezite fără identitate
îmi vorbeai despre fericire liniște bla-bla deși liniștea o aflăm după ce murim până atunci doar credem că știm ce înseamnă fericirea n-are o adresă exactă viața este ca o cutie cu bomboane de ciocolată noi figurine pierdute într-un sărut
să ne oprim aici nu îți pot da veșnicia răsuflă gândurile tale gâfâind ca în finalul unei nopți de dragoste beată aici unde tardiv veșnicia există-ntre noi oameni roboți scăpați din cușca iubirii neinteresați de nicio altă trăire
Elena Toma
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
NOTĂ: Blogul NU răspunde pentru articolele publicate, opiniile postate la rubrica Comentarii, responsabilitatea formulării acestora revine, integral, autorului articolului, comentariului.