Dragă om, pe zi ce trece
Ești mai trist, mai ostenit!
Ai privirea tot mai rece,
Stai cu orele pe bancă,
Într-un colț de parc, retras,
Așteptând să treacă timpul,
Te-ai ales din tinerețe
Doar cu goana după vânt!
Și acum...regreți trecutul,
L-ai da zilnic de pământ...
Ești un cerșetor de clipe,
Care n-are de ales!
Nu e prea târziu, desigur...
Nici acum n-ai înțeles?
~ Autor anonim ~
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
NOTĂ: Blogul NU răspunde pentru articolele publicate, opiniile postate la rubrica Comentarii, responsabilitatea formulării acestora revine, integral, autorului articolului, comentariului.