te ia în brate răsăritul vântul te mângâie-n zbor
atât de frumoasă și vinovată te dăruiești orizontului
timpul îți dă adăpost între sărutul de foc și lumina
ești toată o cupă sub roșul zorilor
te ridici deasupra lumii râzând de mocirlă
buna dimineața mare
mi-e ciudă pe tine când te privesc atât de liberă
stelele își oglindesc dansul cochet în nopți liniștite
nu se ascund nimanui nici celor care nu le privesc
pentru nedreptele cumpene
dă-mi mâna ca-n fiecare zi
privește cum răsare soarele
mi-e ciudă pe tine când te privesc atât de liberă
stelele își oglindesc dansul cochet în nopți liniștite
nu se ascund nimanui nici celor care nu le privesc
pentru nedreptele cumpene
dă-mi mâna ca-n fiecare zi
privește cum răsare soarele
eeeeiiii, pai tu scrii poezie,dar ne ametesti cu nicucie.
RăspundețiȘtergereasa ceva imi place sa citesc.
asculta:
"mi-e ciuda de tine cand te privesc atat de libera"...
buzoianu
haida... bre :) glumești pe seama mea ? :)
Ștergereeu scriu ce simt, ce gândesc, nu știu să scriu poezie.
niciodată nu am afirmat că ceea ce scriu ar fi poezie.
le numesc, simplu, mănunchi de gânduri. sunt de modă veche :)
Mi-am amintit... pfff...
am o locuință cu ușă metalică și grilaj la fereastră
nimeni în afară de mine și Dumnezeu
nu poate supraviețui aici
azi parcă m-a născut o furnică
să o pictez pe un perete
ca pe o rugăciune rămasă fără lumină
Îl aștept pe Dumnezeu la cină
I-am dat întâlnire într-un loc îngust
ramas gol în inima mea dezamagită
de prea multe vise
ca un cer suspendat cu ochii de fulger
să străpungă ideile acestei lumi
inventata doar de mine într-o pauză de nemurire
această viață ce arde pe rug prestigiul zilei de mâine
mă face să cred că trebuie să merg mai departe
puțin câte puțin și decisiv cu o dragoste de neiertat
cu inima mea imensă inexplicabil
sunt de modă veche...
:)