Dumitru Lupu s-a ridicat în veșnicie. Ce făcuși, Mitică ? Plecași și tu ?

Ieri, voiam să scriu despre tine și amintirile care ne leagă. Nu am reușit. Dimineață, în zori, revedeam în minte ce doream să aștern pe hârtie, amintiri dragi din anii tinereții noastre, un eseu despre tinerii artiști amatori ai generației noastre, care, în timp, au reușit să se facă cunoscuți, apreciați de public, profesioniști de valoare.
Te visai,  Mitică. Era în vremea când dirijai orchestra teatrului Alexandru Davilla din Pitești.
Să-mi fi spus cineva că, peste ani, aveam să ajung pe aceeași scenă din Pitești, aș fi râs copios. Nebănuite sunt căile Domnului.

Cuibărită în fotoliu, în urmă cu vreo 25 de ani, în apartamentul meu din București, te priveam la televizor, bucurându-mă de ascensiunea ta profesională. De la concurent, pe scena festivalurilor naționale de muzică ușoară, în adolescență, la ditamai dirijorul, peste ani, nu e puțin lucru. Ultimul festival la care ne-am regăsit a fost ”Nufărul Alb - Tulcea,  1970”. A trecut de-atunci, o viață.
Mitică, prietene, parcă te văd, cu chitara atârnând pe umăr, coborând la vale spre sala de spectacol alături de micul grup de artiști amatori candidați la trofeul Nufărul alb. Ce frumoase erau serile noastre, pe-atunci. Cântam, spuneam poezii, fascinați de emoțiile scenei artistice. În acel an, concurența a fost acerbă. Nicu Alifantis, Janina Matei, Angela Ciochină, voci, care, peste timp, s-au remarcat pe scena muzicală românească. Chiar dacă drumurile noastre s-au despărțit, am rămas prieteni. S-a stins și Angela Ciochină, Dumnezeu s-o odihnească. Lacrimi în suflet am pentru voi.
Ți-am bucurat sufletul, aflând că te prezentam elevilor mei ca pe un talentat compozitor al muzicii pentru copii. Leonard Gabriel Nedelcu, zis Bobiță, Patricia Amalia Preda, au obținut premii, locul 1, cântând Samba florilor, compoziția ta, pe scenele concursurilor naționale de muzică ușoară, așa cum noi cântam și ne bucuram de premii, în adolescența noastră.
Bobiță,  la numai 8 anișori, a debutat la televiziune, în emisiunea lui Horia Moculescu, cu melodiile Lalele și Samba florilor.
Pe scena festivalului Mamaia copiilor i-ai dat premiu, pentru interpretare. Premiu, la Mamaia copiilor a obținut și Ioana Vișinescu, azi, studentă anul II la secțiunea Jazz, Conservatorul din București.            Ascultă-l, Mitică, aici, Bobiță cântă pentru tine. https://www.youtube.com/watch?v=R35y2f7e4qw
Acum, Bobiță e student la Westminster University - Anglia. Amalia, la cei 21 de ani, cântă la evenimente, apreciată ca talentată solistă de muzică ușoară. Ioana cântă pe scena festivalurilor de Jazz. Au evoluat apreciați, premiați și de tine. 

Mitică, te visai azi -noapte iar tu plecași, fără a apuca să citești gândurile mele așezate în semn de prețuire pentru tine.  L-am visat și pe Gabriel Dorobanțu. Parcă a fost ieri, prietene.
Era prin 1981 -1982. În studioul 6 al Radio România, înregistram o piesă a compozitorului Cornel MERARU, trombonistul formației radio condusă de maestrul Sile Dinicu.
La pupitru, în regie, era chiar fostul tău socru, inginer de sunet , dl Filip. M-a anunțat că dl Zgubini, șeful Comisiei muzicale a Radio România, mă așteaptă în biroul său. Pe cine  crezi tu, prietene, că mi l-a prezentat ? Pe Gabriel Dorobanțu, frate. Făcând parte din  noua generație de artiști, Zgubini știa că am prieteni tineri compozitori. Dorea să-l promoveze pe Gabriel. Așa, m-a rugat să-l recomand ici, colo, în speranța că va primi o piesă în primă audiție și va prinde la public. Gabriel, sper să-și amintească.
Așezat pe scaunul de la fereastră, în bătaia soarelui, abia i-am distins figura. Am dat mâna cu el. Promițându-i că îl voi ajuta, i-am urat succes. Piesa de debut a lui Gabi a fost compusă de Cornel MERARU, care l-a preluat chiar în acea zi. Te-ai bucurat și -ai fost încântat când ți l-am recomandat și ție. Ai acceptat să-l cunoști, i-ai încredințat piese, v-ați bucurat de succes.
”Hai vino iar în gara noastră mică”, fredonată de toată lumea, rulează acum prin amintirile mele.

Mi-ai scris mesaj. Nu ai ajuns la lansarea cărții mele, eveniment desfășurat la Constanța, în luna aprilie, la Muzeul de Arheologie și Istorie. Gigi Boznea, prieten comun, mi-a spus că  i-ai propus o nouă colaborare. Ți-am trimis invitația pe Facbook, dar ai citit abia după lansare.
Acestea au fost ultimele tale cuvinte :
                                   ”Draga mea, am citit prea tarziu mesajul tau...”
Prea târziu, din păcate, scriu și eu aceste gânduri. Dumnezeu să te odihnească, prietene.  
Primește, în amintirea ta, gândurile mele. Condoleanțe familiei. Ileana Șipoteanu, draga mea, azi, de ziua ta de naștere, îți urez La mulți ani, condoleanțe sincere. Cuvintele sunt prea puține... Dumnezeu să te-ntărească.