Preocupările oamenilor de geniu

 Preocupările oamenilor de geniu!

Pe lângă activitatea lor principală, oamenii de geniu mai găsesc modalitatea să-și încerce norocul și pe alte tărâmuri. Este interesant să-i urmărești pe aceste căi lăturalnice în care au dat deseori dovadă de un talent deosebit, dar fără să poată ajunge la celebritatea atinsă prin activitatea consacrată.

Mihai Eminescu, de pildă, după ce s-a întors de la Viena, unde fusese trimis de Maiorescu, a fost numit bibliotecar al Universității din Iași. Primea 285 de franci pe lună, dar nu era trecut în buget. Banii se achitau din cotizațiile membrilor "Junimii" - fără ca Eminescu să fi știut acest lucru. I s-a dat iluzia că este un slujbaș al Statului. Străduințele lui au fost răsplătite cu ingratitudine în cele din urmă, datorită intrigilor poetului Dimitrie Petrino - al cărui rival era atunci.

Alți scriitori geniali au avut preocupări multiple și ambiții ciudate, care au dus rareori la un sfârșit mulțumitor. Shakespeare se credea mai bun muzicant decât autor dramatic, tocmai fiindcă iubea ca nimeni altul muzica. Alphonse de Lamartine se credea mai mult om politic decât poet, iar Balzac - care avea pe masa de scris statuia lui Napoleon, scrisese pe soclul ei aceste îndrăznețe cuvinte: "Eu voi sfârși cu pana ceea ce el a început cu spada".

Goethe a fost un mare geolog și un mare cunoscător al științelor naturale, iar Leonardo da Vinci se credea mai mult arhitect decât sculptor și pictor, facand apeducte și fortificații în serviciul lui Cezar Borgia.

Dostoievski își căuta norocul la ruletă, cu toate migăloasele lui străduințe literare. François Villon era socotit tâlhar la drumul mare, neputând să câștige un ban în alt chip. Beethoven strângea bani să-și înzestreze nepotul. Gorki căra saci în port și scria dramele mizeriei și ale haosului rusesc. Ce om de geniu n-a avut mai multe preocupări?

sursa foto: "Bătrânul locatar", Louise Dubreau, 1877.

Sursa

Andrei Mihai Drăgulin, fondatorul "Academiei de Cultură"