Călătorule
ai scotocit prin lume
tot căutând sublimul
şi-ai admirat anume apusul vinul crinul
ţi-ai desfătat privirea scăldând-o printre sori
şi-ai înecat auzul în glasuri de viori
ai mângâiat făţiş cu braţele pădurea
şi tainic i-ai cuprins amantei tale firea
ţi-ai afundat piciorul în cel mai fin nisip
te-ai dat pe lucruri scumpe te-ai dat şi pe nimic
ai stat cu fruntea-n ceruri în vârf pe Everest
şi ai pictat Pământul de sus din Univers
dar călătorule te-ntreb
ce lucru rar văzut-ai oare
care să-ntreacă în splendoare
mai gingaş minunat şi mai sublim
decât
copilul tău sugând la sân
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
NOTĂ: Blogul NU răspunde pentru articolele publicate, opiniile postate la rubrica Comentarii, responsabilitatea formulării acestora revine, integral, autorului articolului, comentariului.