Iubirea unui om nu se termină brusc, ci se stinge treptat, pe măsură ce rănile și dezamăgirile adunate devin prea greu de purtat. La început, încerci să găsești scuze, să lași de la tine, pentru că vrei să crezi că totul poate fi reparat. Dar, cu timpul, durerea își face loc tot mai mult între voi, iar micile gesturi care altădată aduceau fericire nu mai au același efect. Devii tot mai obosit să lupți singur, să porți discuții care nu ajung nicăieri și să aștepți o schimbare care nu vine.
Când suferința depășește bucuria, ceva în interiorul tău cedează. Într-un final, nu mai ai puterea să te agăți de amintirile frumoase, pentru că ele sunt umbrite de un prezent plin de frustrări și neîmpliniri. Îți dai seama că ai nevoie de pace, de liniște, iar iubirea pe care o simțeai cândva începe să se transforme în distanță și indiferență. Nu pentru că nu ai iubit cu adevărat, ci pentru că te-ai pierdut pe tine în tot acest proces.
,,În vacarmul unui secol ca al nostru preţuieşti liniştea acolo unde ai norocul s-o întâlneşti."
* Octavian Paler *
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
NOTĂ: Blogul NU răspunde pentru articolele publicate, opiniile postate la rubrica Comentarii, responsabilitatea formulării acestora revine, integral, autorului articolului, comentariului.