Câți sânteți, băăă?

  Câți sânteți, băăă?

Era cea mai frumoasă întrebare

Când ne duceam noi cu colindul,

Ieșea în ușă gazda primitoare...

Și așteptam ca să ne vină rândul!

Câți sânteți băăă? - mai întreba odată,

Păi sântem cinci...cu păzitorul șase,

El ne păzea pe noi de câini la poartă

Și căpăta și el chiar dacă nu cântase...

Hălăduiam pe ulițe în lung și 'n lat

Deși de multe ori înghețam tun,

Nimic n-a fost pe-atunci mai minunat...

Decât colindele din seara de Crăciun!

Dar astăzi vezi din ce în ce mai rar

Cântând pe la ferești' colindători,

Că obiceiurile din străbuni dispar

Și vor muri colindele de sărbători...

Pe-afară 'ncep să cadă primii fulgi

Și-aș mai pleca prin vremuri de colinde,

Mi-e dor de sărbătorile de-atunci...

Dar nu mai e nimic cum a fost înainte!