Moş Nicolae eşti obosit de-atâta drum
ia loc lângă sobiţă copiii dorm
au pregătit ghetuţele
aşteaptă darurile tale
dar înainte de-a le împărţi cadouri
hai să vorbim
mi-e dor...
vorbeşte-mi despre ochiul încercănat al lunii
când cerul plânge să astâmpere setea pământului
despre fetele cu zâmbet alb
înfipt în pofte la miezul nopţii ca un hoit de negresă
dedată plăcerii în dans ondulat de ritmul stelelor
vorbeşte-mi despre fericire mizerie
seniorii cu picioare lungi şi aripi de condor
despre ce spune pământul când e plin de rouă
ascuns în roşul răsăritului amestecat cu nori
vorbeşte-mi despre chinurile Terrei
din seva durerii stoarsă din cârpele a mii
şi milioane de suflete lipsite de iubire
cum naşte lutul curcubee fără tomnaticele ploi
pe-obraz se prelinge o lacrima mumificată
îngenunchiată păgân sub ridul ochiului drept
mai poţi vedea în mine copilul de-altădată
răspunde-mi Moş Nicolae copiii dorm
dar în adâncul sufletului şi eu te mai aştept
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
NOTĂ: Blogul NU răspunde pentru articolele publicate, opiniile postate la rubrica Comentarii, responsabilitatea formulării acestora revine, integral, autorului articolului, comentariului.