Violeta Petre, in memoriam ! Odihnă veșnică, prietena mea dragă !

"A mai trecut un an dar nici nu-mi pasă!

Să treacă cât mai mulţi ! Mie mi-e bine.

Că nu mai sunt nurlie şi frumoasă,

Nu sunt tot eu? Şi nici nu mi-e ruşine.

Sunt anii mei şi-i ţin cu drag în braţe

Şi sunt frumoşi, aşa cum sunt. Să treacă!

Şi nu cumva vreun hoţ să mi-i înhaţe,

Că, fără ei, aş fi mult mai săracă.

Botine fine nu mai port de-o vreme

Şi mijlocelul nu mai e subţire,

Mă scol în zori, mă culc mult mai devreme

Şi nu mai ţin nici cure de slăbire.

Mă doare un genunchi, un junghi m-apasă

În spate, drept pe şiră... şi ce dacă?

Pe zi ce trece, viaţa-i mai frumoasă

Şi nicio lacrimă nu mă apleacă.

Mai plouă-n suflet... e firesc să plouă-

Nici cerul nu zâmbeşte-ntotdeauna.

Mi se mai frânge inima în două,

Da'-mi trece, numai de răsare luna.

Mai scriu şi-un vers şi pot să uit de toate-

În poezie sunt cum vreau. Hai, viaţă,

Trăieşte-mă, atât cât se mai poate

Şi cât a mai rămas, pe mosor, aţă!"

Violetta Petre