Nicolae Iorga

 

Din păcate, Nicolae Iorga nu este adesea menționat ca model în societatea noastră actuală, deși el a lăsat în urma sa lecții de o profunzime inegalabilă. Noi, însă, pare că promovăm alte valori. Iată câteva dintre cugetările sale, care merită să fie reamintite:

„Un popor care nu îşi cunoaşte istoria este ca un copil care nu îşi cunoaşte părinţii.”

„Sunt succese care te înjosesc şi înfrângeri care te înalţă.”

„Viciile sunt călăi care te omoară încet, ca o sabie neascuţită.”

„Cel care stă jos să nu râdă de cel care cade de pe vârfuri.”

„Linguşirea este plata anticipată a trădării care ţi se pregăteşte.”

„Dacă ataci replica unui prost, rişti să te trezeşti cu tot prostul în discuţie.”

„Surdul vorbeşte mai tare decât cel care aude şi prostul mai mult decât cel ce înţelege.”

„Sufletul e ca fierul. Nu poţi lucra cu el până nu l-ai încălzit.”

„Greşelile nu se iartă, ci se repară.”

„Omul făţarnic are două feţe şi nici un obraz.”

Nicolae Iorga (1871–1940) a fost o personalitate marcantă a culturii și istoriei românești, un erudit ale cărui realizări sunt admirate la nivel internațional. El a fost istoric, critic literar, documentarist, dramaturg, poet, enciclopedist, memorialist, dar și politician, deținând funcții precum cea de ministru, parlamentar și prim-ministru. De asemenea, a fost profesor universitar și academician, fiind cunoscut în lume ca medievist, bizantinist, romanist, slavist, istoric al artelor și filozof al istoriei.

George Călinescu îl descria ca fiind pentru cultura românească a primelor decenii ale secolului XX ceea ce Voltaire a fost pentru cultura europeană.

Considerat un copil minune, polimat și poliglot, Nicolae Iorga a avut o activitate științifică impresionantă. A scris 1003 volume, 12.755 articole și studii, precum și 4963 recenzii. Opera sa monumentală, „Istoria României”, structurată în zece volume, rămâne una dintre cele mai importante contribuții la cunoașterea trecutului națiunii noastre.

Personalitatea sa complexă și moștenirea culturală pe care a lăsat-o merită să fie cunoscute și onorate, nu doar pentru valoarea lor istorică, ci și pentru înțelepciunea și adevărurile universale pe care le conțin.