Ce crezi ?

 Cunoașterea.

Socrate credea că adevărata cunoaștere începe cu admiterea ignoranței. El a spus: „Știu că nu știu nimic”. Prin dialog și întrebări, am crezut că ne putem apropia de adevăr.

Platon:

Platon, elevul lui Socrate, credea că cunoașterea provine din lumea ideilor și a idealurilor. În Republica, el a folosit exemplul unei peșteri pentru a explica modul în care lumea fizică este pur și simplu o umbră a lumii reale care poate fi accesată prin raționament filozofic.

Aristotel:

Aristotel, studentul lui Platon, credea că cunoașterea provine din experiența senzorială și din observație. Am crezut că mintea umană poate înțelege lumea prin compilarea și analiza datelor.

Descartes:

Descartes, celebrul filozof francez, spunea celebra frază: „Gândesc, atunci exist”. Am crezut că gândul și îndoiala sunt baza adevăratei cunoștințe. Pentru el, rațiunea este instrumentul de bază pentru dobândirea cunoștințelor.

Immanuel Kant:

Kant a încercat să echilibreze rațiunea și experiența. Am crezut că cunoașterea provine din interacțiunea minții cu lumea fizică și că avem limite la ceea ce putem cunoaște. El a spus că există lucruri pe care mintea umană nu le poate înțelege pe deplin, care sunt „lucru în sine”.

John Locke:

John Locke, filozoful englez, credea că mintea umană generează o tablă goală (tabula plată) și că cunoașterea provine din experiența senzorială și din interacțiunea cu lumea exterioară.

David Hume:

Hume s-a îndoit de posibilitatea de a obține cunoaștere absolută și adevărată. Am crezut că cunoștințele noastre se bazează pe experiență și obicei și că mintea nu poate atinge certitudinea absolută.

Ce crezi?