pe malul Dunării se sting lumini
din umbră voi prinde clipa de aripi
să-mi fie reazem la rădăcina timpului
sosit cu tălpile desculțe ca un amant
rătăcit în amintirile mele
e seară de april
Dunărea mă cheamă să întemeiem
lucruri simple neglijate
în lanțul șirului de ani
strecurându-și valurile
mă privește în alunecare și vede în mine
copilul dornic de basme cu zâne
cai pe pereți feți frumoși
zmei preocupați să-și împartă poveștile
sub cerul întunecat
cuprind cu gândul chipul tău
rămas necunoscut
undeva aproape de orizont
răsună Psalmii
amintirea de tine
cu păr înflorit și ochii verzi
obosită de tăcerea mea
caută un loc să-și așeze cuvintele
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
NOTĂ: Blogul NU răspunde pentru articolele publicate, opiniile postate la rubrica Comentarii, responsabilitatea formulării acestora revine, integral, autorului articolului, comentariului.