Efectul Pygmalion – o lecţie de viaţă

O sa va povestesc despre una din cele mai importante lectii de management si de viata pe care am invatat-o pana acum . Anume asteptarea pozitiva . Multa vreme nu am stiut cum se numeste sau ca exista o denumire pentru asa ceva . Am aflat citind biblioteci intregi in goana dupa dezvoltarea personala ca se numeste “Efectul Pygmalion” de la o poveste veche – iata povestea pe scurt :

Odata demult pe o insula din mediterana traia un rege numit Pygmalion . Idealist convins regele nostru desi bogat si inteligent nu reusea sa isi gaseasca o femeie care sa fie pe masura lui . Din durere si dezamagire s-a apucat si si-a sculptat o femeie . Sculptura a iesit perfecta , de o frumusete rara si regele s-a indragostit de ea . Acesta o numeste Galateea . Vazand pasiune si nebunia dragostei lui zeita Afrodita insufla viata statuii  si o transforma in cea mai frumoasa femeie de pe pamant . Regele va trai alaturi de aceasta femeie pana la adanci batraneti .
De fapt efectul Pygmalion este o arta . Este arta de a vedea ce este mai bun in oameni . Principiul pe care functioneaza este ca oamenii vor tinde sa sa comporte  in raport cu tine asa cum tu ii vezi . Este celebru experimentul profesorului Rosenthal care a format o clasa de copii obisnuiti si a comunicat profesorilor ca vor trebui sa predea la o clasa de copii exceptionali. Rezultatul uimitor a fost ca profesorii s-au comportat cu acei copii ca si cu niste copii geniali iar rezultatele copiilor au fost ale unor copii geniali . Profesorii punandu-le eticheta de copii geniali au determinat in copiii un comportament de invatare peste medie.
Avem tendinta sa privim oamenii printr-un filtru . Filtru format din credintele noastre , principiile noastre si experienta noastra . Daca asteptarile noastre de la un om sunt mici si negative este foarte posibil sa obtinem exact ceea ce asteptam . Se numeste etichetare . Cand punem o eticheta omul sau grupul de oameni simte acest lucru si va tinde sa se comporte conform “profetiei”  in raport cu noi . Asteptandu-te ca oamenii sa se comporte intr-un anumit fel , ceva din atitudinea ta fata de ei se va schimba , ei vor simti asta si se vor comporta conform asteptarilor tale .
Pentru mine a fost un soc cand am realizat acest lucru . Ca manager faceam o greseala fundamentala. Angajand oameni noi sau prelund echipe noi tindeam sa le acord incredere mica pe principiul “increderea mea se castiga cu greu , trebuie sa imi demonstrezi ca meriti increderea mea” . Deci nu acordam increderea si puneam etichete . Nu este de mirare deci ca si rezultatele oamenilor si echipelor respective erau pe masura etichetelor pe care le puneam . Acest lucru simplu are atat de multa putere incat ar putea schimba fundamental organizatii si oameni . Din pacate inclusiv manageri la cel mai inalt nivel nu il inteleg . Principiul se aplica si in viata personala – principiul profetiilor autoimplinite .
De aceea ca manager acord toata increderea unui om nou , acord toata increderea unei echipe noi fara sa ezit . Increderea mea este by default  si prin aceasta repozitionare si etichetare generez  in oameni comportamentul pe care il astept .
Pe mine m-a ajutat extraordinar  de mult sa ma lupt cu propriile experiente si filtre si sa ma pozitionez  cu asteptari pozitive fata de oameni . Am obtinut astfel rezultate extraordinare cu oameni dificili , oameni diferiti , familie etc .
Acum cred cu toata puterea ca fiecare om are o latura buna si daca asteptarile tale sunt pozitive vei genera un comportament pozitiv . Cum faceam asta ? Simplu – ii laud tot timpul atunci cand fac lucruri in directia asteptata , ma astept la realizari extraordinare din start si ma comport ca si cand ei ar fi cei mai buni din lume , cred sincer in potentialul lor chiar si atunci cand ei insisi au indoieli . Se aplica si in viata personala 100% . La copii face minuni.
 J
https://reportajelive.wordpress.com/2012/11/06/efectul-pygmalion-o-lectie-de-viata/