Câte o lume, pentru fiecare femeie ascunsă de entitatea mea.
Admirabil gestul colegului tudor65 căruia îi dedic această pagină, în semn de recunoştinţă pentru amabilitatea de a fi lângă mine, virtual.
tudor65, mulţumesc. Mi-ai fost de real ajutor. Mare parte a multor amintiri au revenit, în clipele în care, disperată, te rugam să stai cu mine, să nu mă laşi singură. Memoria mea îşi renăştea prelungirile. Pluteam pe mările lumii albastre. Lumea apelor mi-a ascultat cântecele.
Îmi vreau mările înapoi
Să mă trezesc pe noi începuturi căzută din claustrofobia nocturnă din marginea vieţii.
Să simt iar nisipul cald pe malul mărilor verzi-alb-astre
Să-mi liniştesc sufletul în pasul de dans ca o reverenţă
Îmi vreau mările înapoi
Să pot stinge lumea de lacrimi ascunsă sub gânduri
Să dansez prin sălile de dans ale dorinţelor
Ada Bojana 1981 - Marea Adriatică
Bat Yam 1988 - Marea Mediterană
Bosfor 1990
Marea Neagră - 1970
Izmir 1990 - Marea Mediterană
Istanbul 1990 - Marea Marmara
Kusadasi 1990 - Marea Mediterană
Tel Aviv 1989 - Marea Mediterană
Insula Ada 1981 - Marea Adriatică
Tu, creaţia mâinii Mele...!
RăspundețiȘtergereCine e fără păcate,
Cine sfânt îşi poate zice,
Să-şi ia crucea azi în spate
Şi Golgota s-o ridice?
Cine, lumea să o lase
ar putea? Făţărnicie!
Fiindcă ştiu, ai bani şi case,
nu crezi tu în veşnicie!
- Doamne, vino în viaţa mea!
De câte ori tu nu ai spus;
- Şi ieri am fost la poarta ta,
dar ai trecut, privind pe sus!
- Doamne, nu, ieri nu te-am văzut!
La poarta mea... un cerşetor,
atât era, când am trecut.
Şi eu ce sunt, investitor?
- Ai văzut? Acel biet sărman
eram Eu, obosit, flămând;
Un colţ de pâine sau vreun ban,
erau mult? M-ai lăsat plângând!
Ploaia ce cădea-n rafală
erau lacrimile-Mi grele
Că tu Mă ţineai afară,
tu, creaţia mâinii Mele...!
Sunt un om viu
RăspundețiȘtergereSunt un om viu.
Nimic din ce-i omenesc nu mi-e străin.
Abia am timp să mă mir că exist, dar
mă bucur totdeauna că sunt.
Nu mă realizez deplin niciodată,
pentru că
am o idee din ce în ce mai bună
despre viaţă.
Mă cutremură diferenţa dintre mine
şi firul ierbii,
dintre mine şi lei,
dintre mine şi insulele de lumină
ale stelelor.
Dintre mine şi numere,
bunăoară între mine şi 2, între mine şi 3.
Am şi-un defect un păcat:
iau în serios iarba,
iau în serios leii,
mişcările aproape perfecte ale cerului.
Şi-o rană întâmplătoare la mână
mă face să văd prin ea,
ca printr-un ochean,
durerile lumii, războaiele.
Dintr-o astfel de întâmplare
mi s-a tras marea înţelegere
pe care-o am pentru Ulise - şi
bărbatului cu chip ursuz, Dante Alighieri.
Cu greu mi-aş putea imagina
un pământ pustiu, rotindu-se
în jurul soarelui...
(Poate şi fiindcă există pe lume
astfel de versuri.)
Îmi place să râd, deşi
râd rar, având mereu câte o treabă,
ori călătorind cu o plută, la nesfârşit,
pe oceanul oval al fantaziei.
E un spectacol de neuitat acela
de-a şti,
de-a descoperi
harta universului în expansiune,
în timp ce-ţi priveşti
o fotografie din copilărie!
E un trup al tău vechi,
pe care l-ai rătăcit
şi nici măcar un anunţ, dat
cu litere groase,
nu-ţi pferă vreo şansă
să-l mai regăseşti.
Îmi desfac papirusul vieţii
plin de hieroglife,
şi ceea ce pot comunica
acum, aici,
după o descifrare anevoioasă,
dar nu lipăsită de satisfacţii,
e un poem închinat păcii,
ce are, pe scurt, următorul cuprins:
Nu vreau,
când îmi ridic tâmpla din perne,
să se lungească-n urma mea pe paturi
moartea,
şi-n fiece cuvânt ţâşnind spre mine,
peşti putrezi să-mi arunce, ca-ntr-un râu
oprit.
Nici după fiecare pas,
în golul dinapoia mea rămas,
nu vreau
să urce moartea-n sus, asemeni
unei coloane de mercur,
bolţi de infern proptind deasupra-mi...
Dar curcubeul negru-al ei, de alge,
de-ar bate-n tinereţia mea s-ar sparge.
E o fertilitate nemaipomenită
în pământ şi-n pietre şi în schelării,
magnetic, timpul, clipită cu clipită,
gândurile mi le-nalţă
ca pe nişte trupuri vii.
E o fertilitate nemaipomenită
în pământ şi-n pietre şi în schelării.
Umbra de mi-aş ţine-o doar o clipă pironită,
s-ar şi umple de ferigi, de bălării!
Doar chipul tău prelung iubito,
lasă-l aşa cum este, răzimat
între două bătăi ale inimii mele,
ca între Tigru
şi Eufrat.
(Nichita Stănescu)
GB-e-Doby
Teacher:
RăspundețiȘtergere- Can you tell the name of 3 great kings who have brought happiness & peace in to people's lives?
Student: (Bula)
- Smo-king, Drin-king & Fuc-king...
Catalin...
RăspundețiȘtergere:) era nevoie si de un banc, si ar fi fost pacat sa ramana citit numai de mine, pe mess. sa daruim, iubesc sa bucur. multumesc.