Elena Toma - Club XXL: Mădălina Manole

vineri, 16 iulie 2010

ELENA TOMA : Îmi vreau mările înapoi

Eram între două lumi, înspăimântată ! Moartea Mădălinei Manole mă şocase cumplit. Nu-i înţelegeam gestul. Nici acum, nu cred că s-a sinucis. Am trăit experienţe asemănătoare, în ce priveşte a locui cu soacra şi soţul, sub acelaşi acoperiş se întâmplă inimaginabilul. Dintr-o dată, tot ce nu mi-am putut aminti, ani la rând, m-a năpădit pur şi simplu. Curgeau imagini, cuvinte, o întreagă harababură. Gânduri, melodii, viaţa toată, parcă, se scurgea prin inima mea, adevărat bazar al întâmplărilor. Singură, în spatele gratiilor de la fereastră, prizonieră a propriei mele existenţe, simţeam că mă sufoc. Amintirea vie a Mădălinei, ultimele discuţii pe care le-am avut cu Şerban Georgescu mă cutremurau. Aveam nevoie să vorbesc cu cineva, să mă ţină lucidă, să nu o iau razna. Eram prinsă între două lumi. Trei.
Câte o lume, pentru fiecare femeie ascunsă de entitatea mea.
Admirabil gestul colegului tudor65 căruia îi dedic această pagină, în semn de recunoştinţă pentru amabilitatea de a fi lângă mine, virtual.
tudor65, mulţumesc. Mi-ai fost de real ajutor. Mare parte a multor amintiri au revenit, în clipele în care, disperată, te rugam să stai cu mine, să nu mă laşi singură. Memoria mea îşi renăştea prelungirile. Pluteam pe mările lumii albastre. Lumea apelor mi-a ascultat cântecele.

Îmi vreau mările înapoi
Să mă trezesc pe noi începuturi căzută din claustrofobia nocturnă din marginea vieţii.
Să simt iar nisipul cald pe malul mărilor verzi-alb-astre
Să-mi liniştesc sufletul în pasul de dans ca o reverenţă
Îmi vreau mările înapoi
Să pot stinge lumea de lacrimi ascunsă sub gânduri
Să dansez prin sălile de dans ale dorinţelor