Şerban Georgescu... În amintirea ta - scris de Elena Toma

Într-o zi, primesc telefon de la Şerban Georgescu. Dorea să vină la Piteşti, să-mi prezinte noua lui iubită. Credea că, în sfârşit, găsise vocea, chipul de care avea nevoie, pentru a-şi lansa o nouă compoziţie la festivalul de la Mamaia. Era bucuros, încântat, grăbit să-mi vorbească despre noile proiecte care vizau şi implicarea mea. Ce putea fi mai frumos ? Lângă un Şerban îndrăgostit, viaţa însemna muzică, speranţă, viitor al concursurilor, etc. Era îndrăgostit. Însetat... să iubească, înfometat... să aibă un alt glas, care să aduca nemurirea compoziţiilor lui. Şi asta i-a redat zborul. În ziua aceea, ca de obicei, l-am cazat la hotel Muntenia. Parcă a fost ieri. Mi-a prezentat o tânăra, iubita şi viitoarea lui soţie. Entuziasmaţi, discutam despre lecţiile de canto, pregătirea artistică, Şerban alegând s-o pregătesc eu, ştiind rezultatele elevilor clasei mele de canto. Eram în al 9-lea cer. Mereu, mi-am spus să nu mă las încântată de înălţime, dar... îmi doream, la fel de mult, să particip şi la Mamaia pentru tineret, nu numai la Mamaia pentru copii. Urma să plec la Bucureşti şi să lucrăm acasă la Şerban. Era un nou început, pentru toţi trei. Din păcate, alt început năştea la orizont poezia mea, lacrima, şi acest videoclip.

Am fost felicitată de d-na Eniko Georgescu, pentru realizarea acestui videoclip, in 2007, invitată să ofere premiul Şerban Georgescu, la festivalul Curierul Zilei din Piteşti. Nu am avut puterea s-o întălnesc. Am ales să rămân în umbra evenimentelor, copleşită de amintiri, destăinuiri ale lui Şerban.

În amintirea ta
ai învins depărtările veşmântate în vremea cu lucruri răsfrânte spre noi
sub lespedea arsă de albul timpului omul jucăuş
cu umerii pregătiţi să sprijine cântecul
cum portativul sprijină sunetul atins de glasul încercănat în cheia sol
ai rămas la mijlocul timpului în dansul rotund cât arena inimii tale
prinsă în imnul pieirii într-un registru mai puţin sonor
tu ai deschisă uşa spre lumea surprinsă de inocenţă
făcând din zeci de glasuri podoabe din forme sunete culori adevărată menire
s-a închis poarta lumii lângă zâmbetul tău
după spectacol mâine lumea va începe din alţi sori
ne va fi dor de tine peste sunetul viorii ce umple uneori mistic
noaptea căzută peste anotimpurile din noi
numele tău va rămâne scris pe peretele abisului întunecat de-a binelea


Flori şi lumină, prietenului meu Şerban Georgescu.
- Va urma -