Ce noapte !

Nebunii deschid căile pe care calcă apoi înţelepţii. (Carlo Dossi)

simţurile respirau fără măsură
priveam goliciunea ta strigăt prăvălit peste noapte
dragostea adormise cu braţele-nchise
pedepsindu-ne că nu credem în ea

Cum ar fi mai uşor ?! scris de Elena Toma

m-am întrebat dacă n-ar fi mai uşor fără trup
atât de puţinele tale braţe nu ar mai putea cuprinde
văpaia din mine orizontul ce se îneacă în mare
fără să ştie de ce azi nu mai ştiu cine sunt
un alt răsărit marea întinsă ca o lumină
finalul prezentul un nou început

Jos rochiţa, poezie - scris de Elena Toma

la o intersecţie a întrebărilor
poezia sta rezemată de un semn al exclamarii aşteptând verdele semafor
pentru a trece pe altă pagină
cu sânii înmuguriţi rubine şi coapse prelungite banc de coral
aşa cum îi stă bine unei forme poetice
începe să danseze paparuda sub ploaia de sudalme începută subit semnul pervers dar bine intenţionat o îndeamnă
- jos rochiţa poezie te-ai udat până la piele
naivă ca orice poezie rămâne victimă goală
lingându-i silabele semnul exclamă:
- ce nud frumos !

Maria - scris de Elena Toma

ziua aprinde dimineaţa geme să se nască
în văpaia orizontului leneş din spatele nopţii
întind braţele amorţite să-i ating mărginirea
orele luminii prind contur
în gândurile mele tu măicuţa mea
trăieşti în alte doruri
trăieşti în lut sub cripta întunericului
îţi este somnul greu în lumea îngheţată
te mângâi cu dragostea tu simţi
ziua plânge cu mine stând la fereastră
poate mă vezi poate m-auzi
Maria azi în sfânta zi a numelui tău
măicuţa mea

Shalom - ia loc, singurătate - scris de Elena Toma

Singurătatea mea are mai mulţi părinţi. S-a născut în Israel, din părinţi mormoni, tatăl fiind Duek, judecător la tribunalul din Tel Aviv, ceilalţi părinţi fiind, ca şi Duek, specializaţi în aducerea pe lume a durerii, nepăsării, ignoranţei crase. Numele lor sunt:

- medicii spitalului Poria din localitatea Tiberias m-au externat după patru zile cu diagnostic Traumă craniană, tratată, se externează sănătoasă. 
- Pier Gill şi medicii din spitalul Ihilov - Tel Aviv, la trei săptămâni de la accident, au refuzat să-mi facă analize, procesul verbal de constatare a accidentului nu a fost eliberat de poliție, m-au obligat la plata spitalizării, 4800 sekeli, pe motiv  infecție urinară declanșată de virusul Klepsielea, după o baie în mare,  adică m-a lovit o mașină cu peste 90 km/h și puțin prăfuită, m-am ridicat și am plecat direct la Guinness Record să-mi iau banii... 😓fără analize, fără RMN, o săptămână cu rinichii în stază, perfuzii zilnice și atât, bună de plată, cu bazinul luxat, ( mașina m-a lovit în bazin ) rinichii deplasați, vederea slăbită, fără memorie, urinând sânge, cervicalele Atlas, Axis afectate, C4, C5, la fel. 
- medicii Nisipeanu, Dan Mahler, Nissim Razon, toţi din Tel Aviv, fiecare alt diagnostic. Razon a scris că am o cusătură de 10 cm pe cap, Mahler a scris că am o cusătură de 19 cm pe cap, niciun act nu a fost depus la dosar. 
- David Haiut şi Paul Mossari- avocaţi Societatea de asigurări Migdal - Tel Aviv
tel/fax : 03- 5755047, escroci cu diplomă, pe urmele mele. Mossari a făcut accident de mașină... i-a dat Dumnezeu și lui, după fapte. 
- Mira Wolf - tel : 03- 6950221, cabinet de avocatură Kikar H` Amedina, 18 He B`iyer, Tel Aviv, avocata în dosarele : 65272 şi 71537 din 1992., mizerabila, escroaca... i-a luat foc casa... 

Actele medicale eliberate de acești medici nu au fost depuse la dosar. 

- Cine are curiozitatea să se convingă de dreptatea ştirbă, poate vedea dosarele în arhiva tribunalului din Tel Aviv. Salutaţi-l şi pe judecătorul Duek. Să-i dea Dumnezeu aceeaşi dreptate, cum mi-a făcut şi el mie. Amin !

Mira Wolf, avocata care m-a trimis în România, să îmi fac analizele pentru a dovedi suferinţele posttraumatice, motivând că instanța refuză să mă trimită la o comisie medicală pentru a se stabili traumele, suferințele, infirmitățile, analize, în urma accidentului de maşină din 10 iulie 1991 , urmând să mă cheme la o altă înfăţişare, la tribunalul din Tel Aviv. Dar a uitat. Şi procesul s-a încheiat, în lipsa mea, dosarul neavând toate actele medicale pentru a mi se putea face dreptate. Cei câţiva medici evrei şi avocaţi, care au pătat imaginea Israel, ca oricare alte uscături ale altor popoare, au rămas nepedepsiţi, singurătatea mea bucurându-se de toată splendoarea existenţei umile în care amândouă trăim. Am primit despăgubire de accident suma de 3000 dolari trimiși în fosta Banca Religiilor. Toți cei implicați în soluționarea dosarului meu, dea Dumnezeu să trăiască și ei cu 3000 dolari, așa cum m-au condamnat ei pe mine. 
Dedic aceste versuri tuturor evreilor, arabilor, românilor, care au contribuit, cu omenia lor, la clipa mea de azi şi mă rog la Dumnezeu, dacă or mai fi în viaţă, să se bucure de timpul rămas, aşa cum şi eu aş dori, dar nu pot.

Poezie dedicată lor.

ia loc singurătate e frig în această viaţă de imagini şterse
exil nostalgic cetate episcopală ne-a prins
ţesem pânza clipei mohorâte rembrandiind ca într-o stampă
avem deasupra stele dedesubt întrebări
suntem împovărate de ceaţă uneori de câte un zbor
sub poarta inimii sub ninsoarea ei
ochii proptiţi de aer pleoapele între cuvinte
norii cu ochi vii ne poartă la tâmpla unui cer îngândurat

ia loc singurătate nu suntem singure pe câmpiile de ghiaţă
o lume de lacrimi se stinge sub gânduri arhitectonice eterne
ca  moartea piramidei o tristă privire ne apasă
ne frânge
aprindem lumânări

Maimuţa de mătase - scris de Elena Toma

aş vrea să fiu o apariţie frumoasă
cu trupul orei sibilinice şi sâni decoltaţi
să pot fugi de spaimele magice
prin iarba adormită peste cântecul greierilor
peste cuvinte-nfrunzite-n copaci

aş vrea să fiu femeie cu picioare de pasăre
cântând nopţilor insomniace într-o bodegă
cu mult fum şi mese pătrate goală ca mine
în aşteptarea altui răsărit

mă uit în oglindă sunt Luky maimuţa de mătase
umblu desculţă pe o lume de cioburi
încerc să ies din scheletul de piatră
dincolo de carne şi oase eşti tu
spargi noaptea în dinţi

sunt picătura de sânge
căzută pe trecerea spre realitatea mută
surdă nebună femeia fără nimeni
femeia fără nimic cânt imnul tenebrelor
râd de căluţul de mare de sirena care nechează
aş vrea să fiu o apariţie frumoasă
dar nu sunt şi mă mint

Şerban Georgescu... În amintirea ta - scris de Elena Toma

Într-o zi, primesc telefon de la Şerban Georgescu. Dorea să vină la Piteşti, să-mi prezinte noua lui iubită. Credea că, în sfârşit, găsise vocea, chipul de care avea nevoie, pentru a-şi lansa o nouă compoziţie la festivalul de la Mamaia. Era bucuros, încântat, grăbit să-mi vorbească despre noile proiecte care vizau şi implicarea mea. Ce putea fi mai frumos ? Lângă un Şerban îndrăgostit, viaţa însemna muzică, speranţă, viitor al concursurilor, etc. Era îndrăgostit. Însetat... să iubească, înfometat... să aibă un alt glas, care să aduca nemurirea compoziţiilor lui. Şi asta i-a redat zborul. În ziua aceea, ca de obicei, l-am cazat la hotel Muntenia. Parcă a fost ieri. Mi-a prezentat o tânăra, iubita şi viitoarea lui soţie. Entuziasmaţi, discutam despre lecţiile de canto, pregătirea artistică, Şerban alegând s-o pregătesc eu, ştiind rezultatele elevilor clasei mele de canto. Eram în al 9-lea cer. Mereu, mi-am spus să nu mă las încântată de înălţime, dar... îmi doream, la fel de mult, să particip şi la Mamaia pentru tineret, nu numai la Mamaia pentru copii. Urma să plec la Bucureşti şi să lucrăm acasă la Şerban. Era un nou început, pentru toţi trei. Din păcate, alt început năştea la orizont poezia mea, lacrima, şi acest videoclip.

Am fost felicitată de d-na Eniko Georgescu, pentru realizarea acestui videoclip, in 2007, invitată să ofere premiul Şerban Georgescu, la festivalul Curierul Zilei din Piteşti. Nu am avut puterea s-o întălnesc. Am ales să rămân în umbra evenimentelor, copleşită de amintiri, destăinuiri ale lui Şerban.

În amintirea ta
ai învins depărtările veşmântate în vremea cu lucruri răsfrânte spre noi
sub lespedea arsă de albul timpului omul jucăuş
cu umerii pregătiţi să sprijine cântecul
cum portativul sprijină sunetul atins de glasul încercănat în cheia sol
ai rămas la mijlocul timpului în dansul rotund cât arena inimii tale
prinsă în imnul pieirii într-un registru mai puţin sonor
tu ai deschisă uşa spre lumea surprinsă de inocenţă
făcând din zeci de glasuri podoabe din forme sunete culori adevărată menire
s-a închis poarta lumii lângă zâmbetul tău
după spectacol mâine lumea va începe din alţi sori
ne va fi dor de tine peste sunetul viorii ce umple uneori mistic
noaptea căzută peste anotimpurile din noi
numele tău va rămâne scris pe peretele abisului întunecat de-a binelea


Flori şi lumină, prietenului meu Şerban Georgescu.
- Va urma -