Au trecut mai bine de 10 ani de când a încetat colaborarea mea cu dvs. Determinată să plec din Bucureşti, speranţa miilor de suflete, care îşi puseseră nădejdea în Club XXL - clubul oamenilor excepţionali şi al mărimilor excepţionale, a fost acoperită de colbul uitării. Din tot ce
am clădit, cu trudă şi tot
ală dăruire, şi cu sprijinul dvs., n-a mai rămas nimic. Ce ar fi fost clubul nostru fără susţinerea dvs. ? Frumuseţea evenimentelor care ne-au unit nu ar fi existat. Departe de Bucureşti, au urmat ani plini de tristeţe, dezamăgiri, timp împovărat pe umerii mei. Rătăcită printre oameni neoameni, m-am trezit marginalizată, apoi exclusă din activităţile asupra cărora aveam dreptul de autor. Am devenit spectatorul neputincios al celor care mi-au luat ideile, reducându-mă la tăcere. Ce pot face, singură, în mijlocul lumii în care jocurile sunt făcute de mai marii locurilor, care mai au şi prieteni de familie, rude îndrăgostite de ideile mele ? De ce să beneficiez eu de avantajele dreptului meu de autor, când alţii îşi pot rotunji veniturile ? Cine sunt şi ce putere am eu... să mă împotrivesc ? Deşi, pe unde am tot pribegit, am organizat activităţi apreciate la nivel naţional, cu nimic mai prejos de cele organizate la Bucureşti, nu am reuşit să obţin niciun contract de angajare, nici măcar de colaborare, în domeniul cultural, prin care să-mi pot aduna anii în cartea de muncă. Am fost primită omeneşte, apoi alungată câineşte, pentru că am deranjat... venind cu idei unice, ca o necesitate, multora. Dar... despre neomenie voi povesti altă dată. Acum, doresc să vă urez, cu ocazia zilei onomastice, multă sănătate, împliniri, fericire şi tot ce doriţi alături de cei dragi.Mulţumesc, d-na Valeria Mariana Stoica- ambasador. Nu am apucat să vă dăruiesc niciun exemplar din cartea de poezii Echilibru transparent sau gânduri dezbracate pe care aţi prefaţat-o împreună cu Ion Ţugui. La mulţi ani !
Mulţumesc, d-lor deputaţi Valeriu Tabără şi Valentin Iliescu, pentru grija, atenţia de care s-au bucurat membrii clubului nostru din partea dvs. La mulţi ani ! Cu preţuire, Elena Toma
Draga mea Elena, iti dedic poezia care mi-a fost dedicata cand am implinit 18 ani. Din acea zi aceasta poezie a fost partenera mea de viata si in cele mai grele momente imi aminteam de acele versuri:
RăspundețiȘtergereDacă
De poţi fi calm când toţi se pierd cu firea
În jurul tău, şi spun că-i vina ta;
De crezi în tine, chiar când omenirea
Nu crede, dar să-i crezi şi ei cumva;
S-aştepţi, dar nu cu sufletul la gură;
Să nu dezminţi minciuni minţind, ci drept;
Să nu răspunzi la ură tot cu ură,
Dar nici prea bun să pari, nici prea-nţelept;
De poţi visa – şi nu faci visul astru;
De poţi gândi – dar nu-ţi faci gândul ţel;
De-ntâmpini şi Triumful şi Dezastrul
Tratând pe-aceşti doi impostori la fel;
De rabzi să vezi cum spusa ta-i sucită
De pişicher, să-l prindă-n laţ pe prost;
Când munca vieţii tale, năruită,
Cu scule obosite-o faci ce-a fost;
De poţi să strângi agonisita toată
Grămadă, şi s-o joci pe un singur zar,
Să pierzi, şi iar să-ncepi ca-ntâia dată,
Iar c-ai pierdut – niciun cuvânt măcar;
De poţi sili nerv, inimă şi vână
Să te slujească după ce-au apus,
Şi piept să ţii când nu mai e stăpână
Decât Voinţa, ce le strigă "Sus!"
De poţi rămâne tu în marea gloată;
Cu regi tot tu, dar nu străin de ea;
Duşman, om drag, răni să nu te poată;
De toţi să-ţi pese, dar de nimeni prea;
De poţi prin clipa cea neiertătoare
Să treci şi s-o încerci gonind mereu,
Al tău va fi Pământul ăsta mare,
Dar mai mult: vei fi Om!
poezie de Rudyard Kipling
Cu toata dragostea,
Camelia Bayer
"Şi piept să ţii când nu mai e stăpână
RăspundețiȘtergereDecât Voinţa, ce le strigă "Sus!"
.......
Camelia, mi/a mers la inima. Multumesc... Ma bucur ca exist... tu, singura fiinta, care, fara sa stii, mi/ai mangaiat sufletul, cu gandul tau curat, simtit.