Mariana Stoica - Ambasador XXL

"Reporter: Ce v-a determinat sa alegeti diplomatia? Valeria Mariana Stoica: Eu am fost deputat, deci am plecat in diplomatie din Camera Deputatilor. Am fost deputat de Iasi, m-am ocupat de Comisia pentru Integrare Europeana a parlamentului si atunci, de acolo, in 2000 am fost numita ambasador si am plecat in Israel."
În 1995 eu revenisem... din Israel, în România. D-na Stoica pleca în Israel, în 2000. Ciudate sunt căile Domnului. Tot în 2000, rămasă fără niciun ajutor, fără puterea de a-mi asigura existenţa, nemaiavând ce vinde pentru a supravieţui, a trebuit sa vand apartamentul meu din Piata Unirii şi am plecat şi eu din Bucureşti.Dar nu pe calea diplomaţiei, ci a pribegiei, trezindu-mă, fără prea multe explicaţii, în oraşul Câmpulung Muscel, din august 2000-2002, şi apoi în Piteşti, până în prezent.
Dacă doamna Stoica ar fi rămas preşedinte al Comisiei pentru Integrare UE a Parlamentului României, viaţa mea ar fi avut alt curs. În 1999, din iniţiativa d-nei Mariana Stoica, Clubul Diplomaţilor din Parlamentul României găzduia prima întâlnire a Clubului XXL, la nivel înalt, cum îmi place să spun amintindu-mi acele momente unice . Sub privirile mirate ale reprezentanţilor tuturor ambasadelor din România a avut loc prezentarea clubului nostru, unic în Europa, prin grila de activităţi pe care o concepusem, în lupta pentru reintegrarea în societate a persoanelor marginalizate şi nu numai. Eram ca într-o poveste şi doream să nu aibă sfârşit. Invitaţia venise exact când reuşisem să creez o primă minicolecţie de vestimentaţie pentru manechinele clubului, în premieră : rochia de mireasă, rochie de seară, costumul sport, etc. Fără posibilităţi financiare, doar imaginaţie, bucurându-mă de sprijinul conducerii fabricii Select, materialele primite, gratis, din stocurile existente, au prins contur, într-un design special, conceput aşa cum imaginaţia mea a simţit să acopere forme, indiferent de vârstă, greutate, înălţime. Pentru prima oară în România, avea loc, la Clubul Diplomaţilor, şi prima prezentare de modă cu fotomodele supraponderale, vârste diferite, şi fotomodele cu greutatea normală, dar vârsta a 3-a. Cu o graţie desăvârşită câştigată în orele lungi de pregătire a mersului pe scena din micul meu apartament bucureştean devenit atelier de croitorie, pictură, birou, etc., fotomodelele noastre parcă pluteau în baia de lumină, revoluţionând, astfel, imaginea vestimentaţiei pentru supraponderali şi a celor vârstnici, prin modificarea design-ului întrun nou concept. Era un început promiţător, atât pentru mine cît şi pentru sutele de membri ai Clubului XXL. Dorinţa de a ne face văzuţi, ascultaţi, sprijiniţi în mişcarea XXL, avea să schimbe mentalităţi, impunându-se cu graţia mărimilor excepţionale. Succesului acelei întâlniri i-a urmat altul şi altul, la fel de răsunător, mediatizat de mass media şi televiziunile centrale. Tocmai când finalizasem, cu ajutorul Comisiei pentru Integrare a Parlamentului, proiectul organizării primului festival internaţional XXL, unic în lume, clipa decisivă a anului 2000 ne-a separat drumurile. D-na Mariana Stoica pleca în Israel, ţară în care viaţa mea se curmase, brusc, în urma accidentului de maşină în 10 iulie 1991, iar eu plecam în lumea largă ajungând în locuri neprimitoare, care, în loc să-mi lase deschisă uşa în lupta mea pentru supravieţuire, n-au ştiut ce şi cum să mai facă... pentru a se debarasa mai repede de mine. Mulţumesc bunului Dumnezeu, îmi îndrumă paşii spre ziua de mâine. Doamnă Mariana Stoica, vă iubesc ! Veşnic recunoscătoare, Elena Toma.