Ion Ţugui - "Ştiam că vei veni. Te-am aşteptat !"

Prin 1995, abia ajunsă în Bucureşti, după ani de pribegie prin Israel, luam viaţa de la zero barat. Încă afectată de urmările accidentului de maşină suferit în Israel, în 1991, fără bani, fără puterea de a munci, etc., şansa supravieţuirii consta în vânzarea bunurilor achiziţionate în vremurile bune şi puterea de adaptare la noul mod de viaţă. Amintirile dureroase încă nu ieşiseră la suprafaţă, amnezia încă mă proteja, lăsând timpul să decidă clipa adevărului. Am decis să înfrunt prezentul.
Oricum, altă şansă nu aveam. Să cumpăr un ziar al vremii, să public câteva anunţuri, aşteptând să apară oportunităţi, raportat la unicul efort fizic pe care mi-l puteam permite : pictura. Bine, natura mea romantică, la vremea aceea, când mintea îmi era încă plecată cu sorcova, era de înţeles. Fractura, fisura craniană... nu-i uşor lucru, si nici o cusătura de 19 cm pe cap.. nu e de neglijat. Nu putem avea pretenţii, mă-înţelegeţi ! Numai că aşa eram pe atunci şi nimeni şi nimic, în afară de Dumnezeu, nu putea interveni. Aşa am ajuns, visătoare, să cumpăr IMPACT, un ziar marcat cu mult verde, cea mai prietenă culoare a mea. Răsfoind paginile cu scrisul bolduit, cât şi privirile mele să poată strabate, încercam să iau pulsul afacerilor, oportunităţilor apărute în mica publicitate. Abia ce parcursesem prima pagină şi un anunţ interesant, pentru momentul acela, îmi apăru sub priviri :

"Dacă vrei să-ţi publici memoriile, dacă ai trăit momente inedite şi nu ştii cum să le scrii, sună la numărul... "

Memorie încă nu prea aveam, pentru a-mi publica memoriile. Momente inedite aveam, cu carul, dar nu ştiam cum şi cui să le spun. Cine m-ar asculta, cine m-ar putea ajuta, nu ştiam. Senină, ca o zi cu soare, deşi prin sufletul meu bătea vântul, formez numărul afişat în pagina ziarului IMPACT.
Vocea unui bărbat a răspuns salutului meu, întrebându-mă, cum şi eu, azi, întreb pe cei care mă contactează : Cu ce te pot ajuta ? Emoţionată, înflăcărată de speranţe deşarte, crezând că, ajunsă între creştinii mei, voi fi înţeleasă şi ajutată, relatam, pe cât puteam, nedreptatea care mi se făcuse în Israel, cu numai de la Dumnezeu încrederea că acel om necunoscut mă va sprijini, cumva. După ce m-a lăsat să-mi vărs lacrima, cu multă blândeţe, mi-a spus :

- Bine, Elena. Am ascultat povestea ta şi te voi ajuta. Ştiam că vei veni. Te-am aşteptat. Numele meu este Ion Ţugui. Nu ai auzit de mine, dacă ai trăit asemenea dramă. Dă-mi adresa, voi veni la tine, în maximum o oră.

După o oră, stam faţă în faţă cu Ion Ţugui despre a cărui celebritate nu aveam habar, aflând, ulterior, harul pe care îl primise de la Dumnezeu. Cum am ajuns să cumpăr singurul ziar în care îşi publica Ion Ţugui anunţurile !? Cum am găsit, din mii de anunţuri, tocmai anunţul fără nicio semnătură a lui Ion Ţugui !? Cum am avut tăria să dau adresa mea unui om necunoscut, care ar fi putut fi un răufăcător ascuns în umbra unui anunţ publicitar !? Dumnezeu ştie !

Până în anul plecării dintre pământeni, Ion Ţugui mi-a rămas cel mai apropiat coleg şi prieten. Dacă am reuşit să fac ceva, în anii cât am supravieţuit în Bucureşti, a fost şi cu ajutorul lui Ion. 
La o zi aniversară, i-am putut oferi o singură pictură, în amintirea relaţiei de strânsă prietenie, colegialitate care ne-a legat.

Un gând pios, prietene. Veşnică recunoştinţă, în veşnica-ţi plecare ! Elena Toma
.....................
Paranormalul este, de fapt, normalitatea altei lumi sau a altor lumi. Universul este plin de lumi de diferite grade de evolutie si de exprimare a substantei vii. Principiul divin dupa care aceste lumi exista si coexista este foarte simplu, cum simple sunt in aparenta toate creatiile dumnezeiesti - intr-un univers infinit, orice eveniment care a avut loc o singura data trebuie sa se repete de un infinit de ori!" Ion Tugui(extras din "Evenimente paranormale nerepetabile", 2000)