Adi Florea, când sus, când jos... pe scaun, vinovat ! :) - Elena Toma

De când am revăzut fotografiile colegilor mei din şcoala generală nr.5, mă simt o tolbă plină cu amintiri, care, în căutarea liniştii, scoate în lumină poveşti. Aşa am ajuns la întâmplarea care avea să marcheze existenţa mea, propulsându-mă pe o traiectorie nevisată, nesperată: MUZICA. În familia mea, nu au existat nici măcar tentative, talent moştenit peste generaţii. Biata mama, ani... mai târziu, mă apostrofa, considerându-mă ruşinea neamului, incapabilă să prestez activităţi "serioase", muzica fiind pentru ea un domeniu fără perspective. Dar, iată, abia mama, fără să ştie, fără să vrea, într-un moment al vieţii combinat cu altă întâmplare hilară, m-a aruncat pe scena artistică, în lumina refectoarelor. Parcă a fost ieri ! În clasa a- VI-a, colegă cu toţi cei din fotografie şi colegă de bancă a distinsului Adrian Florea, lesne de recunoscut, în foto:)), ne pregăteam de marele concurs între şcoli iniţiat, la vremea aceea, de Inspectoratul şcolar. 

La Târgovişte, de "chef "se pune... la Piteşti, plouă cu spume :) - Elena Toma

După ce am respirat în linişte, tot privind fotografiile colegilor mei din clasele 5-8, firesc, le-am trimis vestea apariţiei, pe blogul meu, a primului meu comentariu scris abia azi. Reacţia lor nu a întârziat să apară. Prima care m-a sunat a fost Lucica Matei, roşcată, foc ! :) Trebuie spus: Lucica Matei şi Posteucă Ion, zis şi Gogo:), sunt cei care, alături de Mariana Badea, au trudit pentru organizarea evenimentului. Lucica m-a anunţat că, împreună cu Anca Iliescu şi alţi câţiva,  se vor regăsi,  în seara aceasta. Regreta, ca şi mine, că nu puteam fi alături de ei. 

Nebuni frumoşi dintr'a - 5-a D! Privindu-vă, m-am speriat de moarte - Elena Toma

 Arc peste timp, pentru nebunii mei frumoşi, clasele 5-8 D

Cu surle şi trâmbiţe, la rugămintea mea, chiar insistenţele mele, ziua de 27 mai ar fi trebuit să mă găsească alături de foştii mei colegi, cei mai nebuni frumoşi ai claselor 5-8, şcoala generală  nr. 5 din Târgovişte. În incinta unui elegant restaurant din urbea mea natală, cina festivă pregătită cu mari emoţii aştepta un grup de copii de  vârsta a doua spre a treia:)) format din...

Anca Iliescu, Lucica Matei, Titi Marinescu, Adrian Florea, Geta Dinu, Istrate Florina, Posteucă Ion, Adriana Dafu, Mira Marcu, Emil Marinescu, Mariana Badea, Cristian Gâlă, Mariana Nistorescu şi… şi… mai cine ?:))).. 

                 marea absentă, Elena Toma, desigur. :)))

Av. Eugen Ostrovschi m-a ameninţat : "Îţi fac şi reclamaţie şi proces " - Elena Toma

Azi, 14 iunie, 2011, l-am căutat iar pe av. Eugen Ostrovschi. M-a ameninţat că "mă reclamă şi îmi face şi proces", dacă îl mai deranjez ! Apreciat ca fiind printre cei mai buni avocati din România, exceleând în pledoarie :))) iată, acest nemernic, care a tăcut atâţia ani, NU doreşte să-mi explice :

- ce s-a întâmplat cu procesul aflat pe rol, la tribunalul din Tel Aviv, in 1995, cum a fost posibil ca procesul să se închidă în absenţa mea, fără ca dosarul meu
- să ajungă la comisia DE SĂNĂTATE, ptr a fi analizat,
- fără actele medicale la dosar,
- fără procesul verbal de constatare a accidentului,
- şi tot eu obligată la plata a peste 4800 de şekeli, ptr. tratament la spitalul Ihilov, unde am ajuns internată, la numai trei două, trei săptămâni de la accidentul suferit in 10 iulie, 1991.

Femeile mele fatale - Elena Toma

                                     Femeia sticlă, pictură în ulei, Elena Toma, 2008 - Mannheim