Romeo și Julieta, la fereastra mea.
Dl Negruț, umbra Sfioasei. Aseară, intrase Sfioasa în Palatul Culturii Mele. Părea cunoscut, folosit, de când lumea, așternutul pufos pregătit pentru odihna, nașterea puilor ei, etc. Se spăla, se desfătă, în liniștea, căldura camerei. Dar a fost de ajuns mieunatul prelung al d-lui Negruț. Ca din transă, Sfioasa mea s-a ridicat din culcuș. Dintr-o săritură, era la fereastră, agitată, cu privirile rătăcite. Voia afară. Am deschis fereastra. Dispărută, în bezna nopții, m-a făcut să trăiesc o noapte albă. Mă temeam că va reneni și nu-i voi auzi strigătul, dornică să intre în Palatul Culturii Mele. Nu am închis ochii, convinsă că mi-a înțeles iubirea și nu va renunța la dragostea mea. Era deja prânzul zilei. Niciun semn. ” M-a părăsit ! Nu mai vine ” mi-am zis, plină de amărăciune. M-am plâns, în stânga, dreapta, apropiaților care m-au asigurat că va reveni. Și, da ! A reapărut abia azi, la amiază. Întâmplarea fericită, Cristina era în vizită. A imortalizat dragostea la zero grade trăită, intens, la fereastra mea.
Surprinsă de revenirea Sfioasei, am deschis, larg, fereastra, aerul rece izbindu-mi fața îmbujorată de emoție. S-a lăsat mângâiată, desfătată, dar cum dl Negruț făcea scene de gelozie, au plecat împreună, lăsându-mă cu privirile lungi, în urma lor. A plecat însoțită de umbra neagră a motanului îndrăgostit. Fiica mea mi-a spus că nu ar fi gestantă ci doar ” în călduri ”
Simte nevoia mângâierii, a dragostei. Necondiționată, cum numai necuvântătoarele sunt capabile să simtă. Vine, pleacă... ! Ce e și libertatea asta
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
NOTĂ: Blogul NU răspunde pentru articolele publicate, opiniile postate la rubrica Comentarii, responsabilitatea formulării acestora revine, integral, autorului articolului, comentariului.