Elena Toma : Pelerinaj fericit, la fereastra Palatului Culturii Mele

 

Dragi oameni buni, frumoși, prieteni, colaboratori, etc, etc...

Scriu aceste rânduri cu mare emoție, plăcere, bucurie în suflet. Trăiesc momente de rară frumusețe. Iubindu-vă, doresc să le împart cu dvs. Nu credeam că, prin pierderea pisicuței mele Miss Lizzi, sufletul meu va plânge într-atât, iar din lacrimi să izvorască momente de reală frumusețe, adevărată fericire.

Decizia de a organiza concursul literar Miss Lizzi, forever sper, îmi doresc să se bucure de succes, să devină o competiție literară de succes, unică, așteptată cu nerăbdare, anual, de iubitorii necuvântătoarelor.

Am primit , până acum, 20 de înscrieri. Fiecare autor și-a mărturisit, în scris, dragostea pentru păsări, animăluțe de tot felul. Cu ochii în lacrimi de împlinire, citeam și admiram fotografiile suflețelelor care le înfrumusețează viața cu năzbâtiile, jocul lor nevinovat, dăruind celor care le îngrijesc dragostea lor sinceră, necondiționată. M-au impresionat, până la lacrimi, creațiile, fotografiile participante la această competiție de suflet.

Dragii mei dragi. 24h din 24h ore, la fereastra Palatului Culturii Mele apariția pisicuțelor este adevărată sărbătoare. Pelerinaj, efectiv. Una vine, alta pleacă. NU am văzut pisicuțe mai frumoase ca cele care-mi încântă privirile. În spatele perdelei trase, zâmbesc, înlăcrimată, mă hrănesc cu gândul că, pe pervazul ferestrei, în vase speciale, pisicuțele, dar și păsările, au bobițe hrănitoare, apă, liniștea de a se hrăni, adăpa. Se hrănesc și pleacă, mulțumite că, undeva, la un parter înalt, necondiționat, au hrana asigurată. Unele chiar au un orar, vin cam la aceleași ore, dimineața, seară... Iar eu, atentă, le asigur păpica bună Doamne, mi-ai luat mințile ?

Motănei mari și mici, pisicuțe mari și mici, cu blăniță viu colorată, sau de un negru lucios, cu cozile stufoase, priviri iscoditoare, se perindă sub privirile mele mângâindu-mi sufletul, dorul de nestins de Miss Lizzi, frumoasa mea, iubita mea, pierduta mea.

V-o amintiți pe Sfioasa ? Pisicuța care a apărut la fereastra mea a intrat în casă, curajoasă, curioasă ? Seamănă, leit, cu Miss Lizzi. M-a și speriat apariția ei. Am crezut că visez, că Miss Lizzi a înviat și a revenit acasă. Doamne, ce șoc am trăit. Voi expune poze cu ambele, să vedeți asemănarea. Diferența este o pată cafenie în jurul gurii , la Sfioasa. În rest... parcă ar fi siameze

Ei, bine, a progresat Cu fereastra larg deschisă, cu haina pe mine, fular la gât și căciuliță pe cap, rezist frigului care năvălește în cameră și o privesc cum stă, ghemuită, cu ochișorii închiși, pe pervaz, lăsând căldura caloriferului s-o îmbie. Mai coboară în cameră, se joacă cu un ansamblu special creat pentru pisicuțe, în tihnă, în așteptarea zilei celei mari : aducerea pe lume a puiuților ei. Eu deja m-am pregătit, sufletește. Am amenajat un loc primitor, aproape de calorifer, cu salteluță, să fie nașterea ușoară. Dacă Sfioasa m-a ales, nu o pot dezamăgi. Cu burtica însemnată, a venit, mieunând, la fereastra mea. Ne-am împrietenit, și nu mă mai supăr pe ea când, la chemarea motăneilor, sare pervazul și se pierde în noapte.

Mă bucură și mă liniștește gândul că e bine hrănită. Să se bucure de libertate. Apare, dispare, ea fiind cea mai apropiată de sufletul meu. Nu știu cum mă voi descurca, dacă ea, totuși, va simți să nască în Palatul Culturii Mele. Am văzut clipuri cu pisicuțe care cereau prezența, mângâierea stăpânului, în timpul nașterii. Desigur, voi fi lângă ea, o voi mângâia. Ce voi face, cum mă voi descurca cu puiuții ? Nu știu, dar Dumnezeu ne va ajuta, vom găsi calea.

Trebuie hrăniți bine, îngrijiți, până le voi găsi suflete dornice să-i adopte. Dar, până atunci, m-am aprovizionat cu 5 kg de bobițe. Hrănesc puhoi de pisicuțe. Vin, pleacă, eu le mângâi cu sufletul, admirându-le frumosețea. Să știți, am crescut papagali, canari, cățeluși, porcușori de Guineea, hamsteri, dar parcă niciunul nu a fost ca Miss Lizzi. Afecțiunea, drăgălășenia, dragostea ei necondiționată m-au copleșit. Dumnezeu să-i odihnească suflețelul, iar eu să am puterea să duc la bun sfârșit amintirea ei.

Aveți, în foto, primele două poze cu Sfioasa, la fereastră, pradă mângâierilor mele, apoi cocoțată pe măsuță, la cină iar Miss Lizzi, aproape geamăna, pe un ansamblu cu șoricel de joacă și în brațele mele, în vremurile de mare iubire.

Vă mulțumesc, dragi prieteni, pentru amabilitatea de a împărtăși cu mine asemenea clipe de reală emoție, dragoste, frumusețe.