Elena Toma : FERICIREA ARE PREȚUL EI !? 🙂 🙂

 

În Ajunul Crăciunului, o pisicuță leit Miss Lizzi, pierduta mea iubită, mieuna la fereastra mea. Se tânguia, jale mare. O mai linișteau bobițele înșirate pe pervazul ferestrei, hrana permanentă de zi și noapte, pusă la discreție, pentru 3-4 pisicuțe, care urcau pervazul, alinându-mi sufletul îndoliat de dorul iubitei mele Miss Lizzi.

Pe 3 dec. 2020, miracol. Pisicuța a fost surprinsă la fereastra mea, în timp ce se delecta cu bobițele hrănitoare. Cristina, draga mea elevă, i-a făcut câteva fotografii. Am deschis fereastra, alintând-o. Nu s-a speriat. Sfioasă, mă privea, curioasă. Ajung în bucătărie, intenționând să iau un boț de cărniță, să-i îmbogățesc cina Sfioasei. Arunc privirea pe fereastră. Pisicuța mă privea, fix, printre gratii. Am izbucnit în râsu plânsu, entuziasmată. Cu ochii înlăcrimați, minunându-mă, am revenit în cameră, am deschis, larg, fereastra și... miracol. Pe loc, am botezat-o : SFIOASA  A intrat, inspectând interiorul Palatului Culturii Mele ( garsoniera în care locuiesc ) Părea că a fost îndelung plecată și a revenit la domiciliu, curioasă dacă lucrurile sunt la locul lor 

De atunci, zilnic, Sfioasa ” cântă ” la fereastra mea, noaptea, de la ora 4.00, apoi spre căderea amurgului. I-am îmbogățit meniul, bucuroasă că prezența mea nu o tulbura când păpa bobițele așternute sub privirile ei, special. Indiferent ora, indiferent gerul năprasnic, echipată, ca la Polul Nord, cu căciulița pe cap și haina strânsă în jurul meu, așteptam decizia Sfioasei:) Să se încumete, să intre în casă, să rămână, s-o drăgostesc, să ne iubim, să-mi umple golul lăsat în inimă de Miss Lizzi. Dar pisicuța intra, păpa, inspecta zona, apoi urca pe pervaz, și, precum Statuia Libertății, sub mângâierea căldurii venită de la calorifer, se spăla, mă privea, ațipind, acolo, pe pervaz, în pragul ferestrei. Eu, încremenită, suspinam, alintând-o, sub valul rece, polar, ce-mi îngheța încăperea și sufletul.

O sorbeam din priviri. Când încercam să mă apropii, se strecura afară. O pierdeam, cufundându-se în zorii ce mijeau la fereastra mea. Cam așa mi-am petrecut eu ultimele trei săptămâni. Hrănind vreo cinci motani zdraveni, supraponderali și vreo 4 pisicuțe, care mai de care mai frumoasă.

Zilele trecute, privind-o pe Sfioasă mai atent, i-am văzut burtica ușor mărită.

• Hait ! E gestantă ! Te pomenești că își caută loc să nască. M-a ales s-o moșesc ?  mi-am zis, uimită! Asta-i lipsea Palatului Culturii Mele ! O naștere primăvăratică, în sala de festivități , camera în care locuiesc, garsoniera mea cu parter înalt și risc ridicat de violare de domiciliu.  Sfioasa mea frumoasă să mă umple de fericire și iubire.

Și azi, viața mi-a arătat prețul fericirii. Aveam pregătită o mână de cărniță tocată, să prepar câteva chifteluțe. Cu mâna întinsă, o îndemn pe Sfioasa mea dragă să pape. Cu o mișcare incredibilă și-a sprijinit căpșorul în palma mea. Șocată, am început s-o mângâi, s-o dezmierd. Torcea, liniștită, răsfățându-se în mâinile mele. Înlăcrimată, o cuprindeam tandru, rostind cele mai frumoase cuvinte de alint. În sfârșit, sufletele noastre rezonau. Dar, într-o clipă, doi motani, Negruț și Tigruț, apăruți de după tufișuri, ne-au întrerupt preludiul  Au reușit s-o corupă și a plecat întovărășită de ei.

Ca orice viitoare bunică, am pregătit un așternut pufos: o cutie încăpătoare, garnisită cu un prosop mare de baie. La noapte, când va mieuna la fereastră și va intra să pape, ca de obicei, va vedea locșorul unde va aduce pe lume pusicuți drăguți. Până se va decide să rămână, mă voi mulțumi s-o asist, s-o dezmierd. Atunci când ea îmi va permite. Fericirea are prețul ei.  

P.S - Dumnezeu desăvârșește lucrurile. Ai grijă ce dorești ! SE împlinește. La ora aceasta, Sfioasa stă cuminte în așternutul pregătit. A păpat, s-a spălat, acum, întinsă pe prosopul curat, se bucură de liniștea, căldura Palatului Culturii Mele. Mulțumesc, Doamne, pentru tot, facă-se voia Ta.