sâmbătă, 23 iunie 2018

Anișoara Ștefan, prietena mea dragă, nu te voi uita !

Anișoara mea dragă ! Azi, 23 iunie, ziua ta de naștere. Am aflat exact anul trecut când te-am văzut, pentru ultima oară,  în viață. Suferindă, sprijinită pe cadrul metalic, mi-ai servit ultima cafea, zâmbind. Mi-ai dat vestea, ca un fulger. Încremenită pe scaun, am plâns ore în șir,  sperând într-o minune. Peste o lună, 24 iulie, se împlinește anul de la plecarea ta spre cele veșnice. Nici acum, nu mă pot obișnui cu gândul. Cuvintele sunt de prisos. Odihnă veșnică, fie-ți țărâna ușoară !


duminică, 10 iunie 2018

Marcel Morărescu : ”O ETERNĂ FEMEIE''

Da.Foarte frumoasă seară,iar ELENA TOMA ne-a încântat cu romanţele cântate de ea dar şi versurile minunate compuse cu har şi mult rafinament.''ŞI CU CÂT MĂ DUCE GÂNDUL''...da găndul este o comoară a omului care are posibilitatea de a aduce-instant,de a revedea cu ochii minţii can'tr-un film...episoade plăcute de anumite persoane dragi nouă.

sâmbătă, 9 iunie 2018

AMINTIRI... La Casa romanței, Târgoviște, 2018

Aseară, în Târgoviștea natală, am trăit momente de reală emoție. Romanța, la ea acasă, așezată pe înaltul piedestal al muzicii românești, CUVÂNTUL bunului Dumnezeu rostit în prezența prietenilor, scriitori, pictori, profesori, medici, târgovișteni iubitori de frumos, colegi de școală și nu numai, veniți să ne întâmpine, revedere după aproape 45-50 de ani pentru mulți dintre participanți.

sâmbătă, 26 mai 2018

Prof. Dr. Neurolog Constantin Dulcan, despre Lumea de Dincolo: „Nu Dumnezeu ne pedepseşte, ne pedepsim singuri, aici, pe pământ”



Este medic neurolog şi psihiatru, cercetător în domeniul conştiinţei, o fire curioasă şi temerară, ce a îndrăznit să caute răspunsuri despre om în teritorii ale cunoaşterii încă neexplorate.
Distinse cu premii şi declarate bestsellers, cărţile domniei sale au schimbat viziunea ştiută despre univers, punând pe gânduri o întreagă comunitate ştiinţifică.

joi, 17 mai 2018

Cântec fără răspuns de NICHITA STĂNESCU

De ce te-oi fi iubind, femeie visătoare,
care mi te-ncolăceşti ca un fum, ca o viţă-de-vie
în jurul pieptului, în jurul tâmplelor,
mereu fragedă, mereu unduitoare?

De ce te-oi fi iubind, femeie gingaşă
ca firul de iarbă ce taie în două
luna văratecă, azvârlind-o în ape,
despărţită de ea însăşi
ca doi îndrăgostiţi după îmbrăţişare?