Dintotdeauna, mi-a plăcut Istoria. Vinovat, Paul Drăguţ, profesorul meu de Istorie, clasele 5-8, din Târgoviştea mea natală. Dumnezeu să-l odihnească. Mare influienţă a avut asupra destinului meu. Copil fiind, lipsită de afecţiunea părinţilor, care, prea ocupaţi, nu au avut timp să-mi spună şi mie poveşti, basme cu zmei şi Ilene Sânziene, ascultam, fermecată, poveştile neamului meu şi ale altor neamuri, la ora de Istorie a dlui Paul Drăguţ. Avea el un şarm, un farmec aparte, povestind şi tot povestind. Şi o făcea, dom'le, aşa, de rămâneam gură cască, cu ochii pironiţi pe chipul brăzdat de ani, părul încărunţit, ridurile ascunse sub inima lui. Cred că din vremea aceea, am prins eu obiceiul ăsta, nu prea elegant, de gură cască, în faţa a tot ce mă fascinează. Aşa păţii şi cu...
