- Hai să mă stabilesc în Piteşti, mi-am
spus, în urmă cu ceva timp, conştientă că posibilitatea de a reveni în
capitală mă depăşea. În fond, întreaga mea viaţă a fost un fel de râsu'
plânsu'. Eram deja obişnuită cu necesitatea de a mă adapta. Altfel, cum
aş fi ajuns să scriu aceste rânduri ? Zis şi făcut, ca în bancul acela
cu ursu'n pădure, în goana după iepuraş:). Cum, la vremea aceea,
preţurile escaladau nebuneşte, m-am grăbit să ...
cumpăr
o garsonieră. Asta era tot ce-mi puteam permite. Dar pentru mine,
revenită la viaţă, amintindu-mi acei aproape cinci ani trăiţi în Israel,
când sub cerul liber, când cine ştie printre ce dărâmături, garsoniera
care mă locuieşte este un adevărat palat. Ce să-mi pot dori mai mult ?
Animată de aceste gânduri, am dat iama într-un magazin de electonice şi
alte alea, să-mi cumpăr trebuincioasele adaptate noilor dimensiuni.
Scăldându-mi privirile pe rafturile magazinului GIREXIM, văd intrând un
distins domn, după chip:)
- Aoleu, fraţilor ! Ce seamănă nenea ăsta cu actorul George Clooney,
îmi spun, în gând, zâmbind. Diferenţa între cei doi consta în verigheta
ce stralucea pe mâna distinsului domn, deja "ocupat", :) spre deosebire
de nea Clooney, cel mai vânat celibatar de pe planetă. Cum eu eram în
căutarea unui minifrigider:), am depăşit momentul. Dar gândul mi-a rămas
la izbitoarea asemănare între cei doi. Recunosc, uneori, mor de
curiozitate, pur şi simplu ! Dar, neavând pe cine întreba, la vremea
aceea, cine ar putea fi distinsul domn, am lăsat întâmplarea pradă
timpului, deşi mi-ar fi plăcut să schimbăm câteva cuvinte, tot pur şi
simplu. L-aş fi întrebat, spre exemplu, ce părere are despre frigiderul
Arctic, şi dacă merită să fie cumpărat. În fine, trecem peste ! :)
În căutarea personalităţilor
argeşene, care trebuiau să apară în cartea mea : "Noaptea nu va mai fi
acolo", vol.2, am cerut, telefonic, permisiunea dlui Gigi Văsâi,
Preşedinte Grup de firme GIREXIM, să-mi acorde un interviu. De obicei,
înaintea unui interviu, mă documentez. Numai că, fiind din scurt,
timpul nu mi-a permis să aflu mai multe despre distinsul domn. Cum
oamenii de afaceri sunt veşnic ocupaţi, am alergat într-un suflet,
dornică să nu pierd ocazia. Şi aşa, la ora şi data stabilită, m-am
trezit într-un adevărat palat, în aşteptarea dlui Văsâi.
În timp ce admiram arhitectura
locuinţei, amenajările interioare, etc., rămân cu respiraţia suspendată
pe o sintagmă splendidă, scrisă cu litere mari, pe un roşu aprins chiar
pe una din coloanele care susţineau imensa încăpere.
"Nevasta este singurul meu viciu. Restul sunt simple plăceri."
-
Ei, aşa mai zic şi eu bărbat ! Rarra Avis, nene, îmi spun în gând,
simţind cum, brusc, nevăzut, neştiut, încep să-l iubesc pe dl Văsâi, eu
fiind mare admiratoare a cuplurilor fericite, cu un respect imens faţă
de familişti. O femeie este fericită când simte iubirea soţului. Nu-i
mai trebuie nimic. Ce poate dori mai mult ? Aaaa... dacă se întâmplă ca
soţul să fie şi din categoria celor cu capul pe umeri, care se zbat
pentru trăinicia, bunăstarea familiei, ca în cazul de faţă, nimic mai
frumos ! îmi spuneam sorbind cu nesaţ din cafeluţa adusă de o drăguţă
doamnă, care s-a grăbit să mă asigure că nu este soţia dlui Văsâi.
Logic, într-un asemenea palat, nu gazda primeşte invitaţii. :)
Ce
am simţit, trezindu-mă-n casa dlui Clooney de Argeş, nu mă-ncumet să
spun ! :) În momentul în care a trebuit să dau mâna cu gazda, nimeni
altul decât domnul pe care-l văzusem, cu ani în urmă, în magazinul
GIREXIM, mi-a căzut, un pic, faţa:). Firesc, am cerut colegului care mă
însoţea să imortalizeze momentul:)) Aşa întâmplare, vă daţi seama, nu
putea trece nemarcată, cumva. Şi, oricum, aveam nevoie de câteva
momente, să-mi revin.:) Amabil, dl Văsâi mi-a acordat cel mai frumos
interviu realizat vreodată.
Cu
o sinceritate uimitoare, nu a ezitat să-mi povestească truda depusă în
ultimii 30 de ani pentru a urca pe treptele succesului.
-
Provin dintr- familie cu cinci copii. Am locuit alături de fraţii şi
părinţii mei într-o singură cameră, dintr-un singur salariu. Mama,
femeie simplă, ne-a îndemnat să învăţăm carte. Fără falsă modestie, atât
eu cât şi fraţii mei am fost printre cei mai buni, chiar primii, la
învăţătură. Casa aceasta am construit-o în timp de opt ani. Am pus în ea
tot sufletul, pentru a oferi familiei mele confortul de care are
nevoie. Aici locuiesc alături de fraţii şi părinţii mei. Am doi copii.
Un băiat în vârstă de 3o de ani şi o fetiţă în clasa a 8-a. Sunt un om
statornic. Am aceeaşi soţie, aceiaşi prieteni de peste 30 de ani.
Educaţia căpătată în şcoală, lipsurile din copilărie, sunt vectorul
rezultat care conduce către un succes rezonabil. Fericirea este un
raport între ceea ce îţi doreşti şi ceea ce poţi obţine.
În pragul sărbătorilor de iarnă urez celor peste 3000 de angajaţi ai firmelor mele multă sănătate şi împliniri " spunea, printre altele Excelenţa sa, dl Gigi Văsâi.
Privindu-l în ochii migdalaţi, mi-am zis doar: "Nebănuite sunt căile Domnului".
Elena Toma
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
NOTĂ: Blogul NU răspunde pentru articolele publicate, opiniile postate la rubrica Comentarii, responsabilitatea formulării acestora revine, integral, autorului articolului, comentariului.