Anatol COVALI,
din volumul “Izvoarele dorului”
“Dar de n-auzi…”:
Arpegii de durere se aud
şi te mai văd doar cu privirea minţii
când buzele fierbinţi ale dorinţii
sărută trupul tău de patimi ud.
M-am cuibărit în dor şi-aştept cântând.
Mi-e sufletul o lina melodie
şi-un cântec trist e trupul meu flămând.
Dar de n-auzi cum dragoste doinesc
e pentru că, de dorul tău prea pline,
cuvintele rămân mereu în mine
şi-n alte melodii se cuibăresc.
Romeo DĂSCĂLESCU,
din volumul “33 exercitii de aiureala”
Exercitiul 4.
“învaţă-ne Doamne
cum se moare frumos
că murind
după capul nostru
de fiecare dată
ne facem de râs”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
NOTĂ: Blogul NU răspunde pentru articolele publicate, opiniile postate la rubrica Comentarii, responsabilitatea formulării acestora revine, integral, autorului articolului, comentariului.