La 50 de ani, Tolstoi a intrat în depresie. Tristețea lui creștea zi de zi, fără niciun motiv. Tolstoi a fost un conte, unul dintre cei mai bogați oameni din țara sa, celebru la nivel mondial. El a fost nefericit totuși. "Banii nu însemnau nimic, puterea era nimic. Se vedea că mulți oameni le aveau pe amândouă și erau nefericiți. Nici sănătatea nu conta prea mult; erau oameni bolnavi plini de voință de a trăi și oameni sănătoși în frică și suferință. "
Într-o zi, a văzut un orfan pe Afanasewski Avenue și, fiind mutat cu compasiune, l-a dus acasă. Și pentru prima dată după ceva timp m-am simțit bine. A uitat de el însuși, de problemele lui, de tristețea lui. Din acel moment, Tolstoi a renunțat la hainele sale fine, luxuri și privilegii și a început să ducă o viață simplă, oferind ceea ce avea celor aflați în nevoie.
"Nu-mi vorbi mie despre religie, caritate, dragoste", a spus el, "ci arată-mi religia în acțiunile tale. "Tolstoi a fost, de asemenea, primul teoretician al non-violenței, care a predicat frăția printre popoare, iar ideile sale au inspirat o altă figură măreață a secolului 20, Mahatma Gandhi. Ajuta oamenii pana la moarte, de aceea multi spuneau ca e nebun. Într-o lume în care singurul lucru care contează este să ai, să ai lucruri, și chiar oameni, unde toți vor să ducă, dar nimeni nu știe să dăruiască, Tolstoi arăta ca un nebun.
Într-o zi vechiul său prieten, care, spre deosebire de Tolstoi, trăia în confort și lux, i-a spus: „Ce rost au toate astea? " ce-ți pasă ție de alții? Ar trebui să te gândești la tine! Tolstoi i-a răspuns: „Dacă simți durere, trăiești, dar dacă simți durerea altora, ești om. "
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
NOTĂ: Blogul NU răspunde pentru articolele publicate, opiniile postate la rubrica Comentarii, responsabilitatea formulării acestora revine, integral, autorului articolului, comentariului.