Anubis

Anubis, cunoscut ca Anpu, fascinează prin natura sa unică și misterioasă în mitologia egipteană. Imaginați-vă o figură impresionantă cu corp de om și cap de șacal, care acționează ca gardian al morților și maestru al mumificării. Legătura acestei zeități intrigante cu moartea și viața de apoi îl plasează ca o figură-cheie în panteonul egiptean, întruchipând atât responsabilități semnificative, cât și enigmatice. Ca zeu al mumificării și al vieții de apoi, Anubis supraveghează ritualurile de îmbălsămare, asigurându-se că morții sunt pregătiți corespunzător pentru călătoria lor în viața de apoi. Rolul său merge dincolo de pregătire; Anubis protejează, de asemenea, sufletele și corpurile celor decedați, ghidându-i prin trecerea periculoasă de la viață la moarte. Explorându-și originile, Anubis este adânc împletit în țesătura tradiției egiptene antice. De obicei, el este descris ca fiul lui Osiris, zeul vieții de apoi, și al lui Nephthys, zeița doliului, deși unele legende o propun pe Isis, zeița asociată cu magia și vindecarea, drept mama sa. Aceste relații familiale complexe evidențiază rolul esențial al lui Anubis în obiceiurile funerare și caracterul său protector față de defunct. Simbolismul legat de Anubis este complex și stratificat. Capul său de șacal simbolizează păzirea cimitirelor, inspirat de vechii egipteni care au văzut șacali umblând pe lângă morminte