L-am pierdut pe Moş Nicolae

 L-am pierdut pe Moş Nicolae

autor Elena Toma

Moş Nicolae eşti obosit de-atâta drum

ia loc lângă sobiţă copiii dorm

au pregătit ghetuţele aşteaptă darurile tale

dar înainte de-a le împărţi cadouri

hai să vorbim mi-e dor

vorbeşte-mi despre ochiul încercănat al lunii

când cerul plânge să astâmpere setea pământului

despre fetele cu zâmbet alb

înfipt în pofte la miezul nopţii ca un hoit de negresă

dedată plăcerii în dans ondulat de ritmul stelelor

vorbeşte-mi despre fericire mizerie

seniorii cu picioare lungi şi aripi de condor

despre ce spune pământul când e plin de rouă

ascuns în roşul răsăritului amestecat cu nori

vorbeşte-mi despre chinurile Terrei

din seva durerii stoarsă din cârpele a mii

şi milioane de suflete lipsite de iubire

cum naşte lutul curcubee fără tomnaticele ploi

pe-obraz se prelinge o lacrima mumificată

îngenunchiată păgân sub ridul ochiului drept

mai poţi vedea în mine copilul de-altădată

răspunde-mi Moş Nicolae copiii dorm

dar în adâncul sufletului şi eu te mai aştept