NICHITA STĂNESCU - Eu te-am rupt pe tine din aer

 

Eu te-am rupt pe tine din aer

Zeitate melodioasă, subţire,

ca să-mi trec inelul braţului meu

în jurul mijlocului tău nervos, ca un deget.

O, revărsare de mirosuri suave;

alergare de iepuri; albine de ziuă;

lină topire de lumi a gheţii!

Alunecare a pletelor, geamănă

cu singurătatea neagră a pământului...

Nu te voi învăţa niciodată

nici un cuvânt din limba după-amiezelor.

Nu-ţi voi destăinui niciodată

nici un adevăr al nemişcărilor.

Rămâi deci cu mine, rămâi,

întruna curgând peste bolovanii albaştri

ai ochilor,

pe sub sălciile arămite de toamnă

ale coastelor,

şi-adormi tu, adormi

sub cortul şuierător al trupului meu

visând că eşti trează.