timpul a uitat să plece
a rămas în patratul meu cu gratii jucăuşe
din nevoia de echilibru
desenat pe fiecare petec de dorinţă
stau cu Dumnezeu la fereastră
în aşteptarea ta număr orele adormite
printre perne de cobalt
cruci de fum pironite mă vor naşte
vei simţi degetele mele apăsate pe inima ta
între aceşti pereţi învăţăţi pe dinafară
aici este popasul cu glezne de nesomn
liniştea creşte la rădăcina pătrată
timpul ne mângâie dumnezeieşte
din nevoia de echilibru
desenat pe fiecare petec de dorinţă
stau cu Dumnezeu la fereastră
în aşteptarea ta număr orele adormite
printre perne de cobalt
cruci de fum pironite mă vor naşte
vei simţi degetele mele apăsate pe inima ta
între aceşti pereţi învăţăţi pe dinafară
aici este popasul cu glezne de nesomn
liniştea creşte la rădăcina pătrată
timpul ne mângâie dumnezeieşte
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
NOTĂ: Blogul NU răspunde pentru articolele publicate, opiniile postate la rubrica Comentarii, responsabilitatea formulării acestora revine, integral, autorului articolului, comentariului.