Am petrecut momente de reală desfătare, cu mult răsfăț, alint, drăgălășenie. M-a vizitat ” Voinicel ” , mai noul meu iubițel, un superb Bichon havanez, suflețel adoptat de familia dragei mele Cristina Dumitru, nășica pisicuței Miss Lizzi. Doamne, ce ne-am mai drăgostit, ce ne-am pupat, îmbrățișat, ca la sărbătoare Plin de neastâmpăr, se zbătea în îmbrățișarea mea, neștiind ce-l aștepta: cel de-al patrulea vaccin
Proaspăt îmbăiat, corconit, iubit, primenit, era așteptat de doctor, la un nou control și vaccinul dătător de sănătate. M-am despărțit cu greu de micuțul mei iubit. După plecarea lui, m-am întors la blânduțele mele, pisicuțele maidaneze, pe care le hrănesc, non stop, pe pervazul ferestrei Palatului Culturii Mele, așa, frumos, la înălțimea parterului predispus la viol de domiciliu. Deja sunt BUNICĂ.
Sfioasa, pisicuța care a apărut la fereastra mea, după moartea lui Miss Lizzi, v-o amintiți ? Mă lăsa s-o mângâi, a intrat și cameră, parcă în inspecție. Ei, bine, Sfioasa a născut. Nu știu unde și-a lăsat puișorii. Deși-i pregătisem un culcuș primitor, a ales să nască în sălbăticie, independența spunându-și cuvântul, în detrimentul confortului oferit de mine. Iat-o, aici, în seara apariției ei, parcă trimisă să-mi mângâie sufletul îndoliat. Și, culmea, am rămas șocată, în fața izbitoarei asemănări cu Miss Lizzi, cea din îmbrățișarea mea.
Elena Toma
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
NOTĂ: Blogul NU răspunde pentru articolele publicate, opiniile postate la rubrica Comentarii, responsabilitatea formulării acestora revine, integral, autorului articolului, comentariului.