Locuim pe o coastă a Telepatiei
printre munți ridicați din proprie iluziece va muri preamult neglijată de sine,
după o baie în Marea Nebună,
mers cadențat în deșert,
cu tălpile dezrădăcinate de cutezanță,
obosită să alerge pe Câmpia Libertății depline.
Aici nu există ora exactă.
Avem propriul soare, stele personalizate,
propriul destin, propriul sfârșit.
Suntem eroii Clipei NordVestSudEstice.
Nu avem zile, nu avem nopți,
timpul este o curgere albă cu sânge înverzit.
Nici cer să ne acopere nu avem.
Nu îl vrem, nu ne trebuie.
Contopiți într-o singură respirație
decopertată de bătaia inimii, sublim,
celebrăm existența, clădim Tempul Iubirii,
să avem ce contempla, la timpul Prezent
eventual Genuin.
Elena Toma , 2011
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
NOTĂ: Blogul NU răspunde pentru articolele publicate, opiniile postate la rubrica Comentarii, responsabilitatea formulării acestora revine, integral, autorului articolului, comentariului.