Uneori îi tratăm cel mai rău pe cei care ne iubesc cel mai mult

 Există câţiva oameni, foarte puţini, cărora chiar le pasă de tine. Îi poţi identifica după faptul că ei sunt acolo când tu eşti cea mai proastă variantă a ta posibilă. Oameni care rămân lângă tine cu iubire şi compasiune chiar când nu ai nimic de oferit.

Elena Toma - Laila

 

 Laila. Zveltă, cu trăsături frumoase, înveșmântată în voaluri peste șalvarii care-i acopereau picioarele desculțe, îngroșa, ca și mine, numărul rătăciților, homelles, uitați de Dumnezeu, sub cerul învolburat al vieții, Laila era încă o evreică frumoasă. Când te privea, parcă fulgere treceau prin tine, ochii fiindu-i flăcări vii, ale durerii, disperării în care viața o aruncase. N-a suportat șocul provocat de soțul ei, prins în patul celei mai bune prietene. S-a prăbușit în brațele nebuniei. Nebunia a pus stăpânire pe sufletul ei. Umbla, năucă, pe malul mării, printre terasele de pe plajă, cerșind mâncare pentru o droaie de pisicuțe și cășeluși adunați, Dumnezeu știe de pe unde și cum.

ANHORETA ALBĂ

 

Raspund, aici, intrebarilor distinsului Anonim caruia ii multumesc pentru atentia acordata situatiei mele. Stimate Anonim/a 1- - cativa avocati, medici, detectivi, mituiti, un judecator aflat in fata unui dosar incomplet nu reprezinta poporul evreu, asa cum vrea sa sugereze comentariul dvs. - m-am referit, strict, la cei implicati in cazul meu. - stiu ca masina rula cu peste 90km/h din spusele unui martor aflat la fata locului, care, probabil, asistase la procedura de constatare a accidentului consemnat de politie intr-un proces verbal care nu a ajuns la dosar, nefiind cerut de niciun avocat, din cei 4-5 perindati in procesul aflat pe rol, in cei doi ani, la tribunalul din Tel Aviv, cum nu a fost prezentat de niciun avocat spitalului Ihilov, care m-a obligat tot pe mine la plata sumei de 4800 sekeli, pentru tratament, neputand face dovada ca rinichii mei cazuti, din cauza loviturii in bazin provocata de masina, erau in staza si necesitam ingrijiri medicale, la numai 3 saptamani de la externarea din spitalul Poria, care, la numai 4 zile de la accident, ma externa cu diagnosticul 1 - Trauma craniana si multiple traume - fara a specifica traumele, natura lor, organele afectate, etc. 2 - Tratata, sanatoasa clinic - total neadevarat, singura interventie fiind cusatura pe cap si un dus pe care l-am facut inainte de externare, ajutata de o asistenta, pentru ca nu puteam sta in pozitie verticala, cum nici la toaleta nu puteam merge fiind nevoita sa folosesc plosca. - Cine a semnat externarea mea, in asa stare, cu recomandarea sa iau Xanax de 3 ori pe zi, ca unic tratament ? - Cine si de ce m-a externat, lasandu-ma la voia intamplarii, in strada, dupa numai 4 zile de la accident ? Iti spun eu ! Logic. Mai multe zile de spitalizare insemnau DAUNE de tot felul, gravitatea accidentului, vinovatia soferului, tratament, cheltuieli care nu trebuiau sa existe in fisa medicala, societatea Migdal, la care era asigurat soferul, sa nu trebuiasca a fi implicata, accidentul parand o intamplare banala. La numai 3 saptamani, medicul Paul Gil, de la spitalul Ihilov din Tel Aviv, in loc sa-mi faca analize pentru a vedea de ce urinam cu sange, aveam dureri de cap cumplite, eram amnezica, fara a ma putea tine pe picioare, cu vederea afectata, etc., mi-a injectat, intravenos, Kanamicina, timp de 5 zile, pretinzand ca prezint o infectie din cauza virusului Klepsiela, contractat la plaja, etc. Imi amintesc de o doctorita stagiara, negresa, venita la specializare, probabil. M-a consultat, obligat, pentru ca plangeam, urlam de durere si nu ma baga nimeni in seama. Urgent, a dat dispozitie sa fiu trimisa la ORL, Urologie, Neurochirugie, dar dr. Paul Gil nu a acceptat sa fac aceste analize. Cred si eu. Spitalul Poria din Tiberia ar fi avut o problema. N-ar fi fost cusher, ca tocmai spitalul Ihilov din Tel Aviv sa le demaste crima. Adevarul starii rinichilor mei l-am aflat de la o asistenta romanca. Draga de ea, recunoscandu-ma din emisiunile tv si din ziarele israeliene de limba romana, care, inainte de accident, imi publicau fotografiile apreciindu-mi activitatea artistica desfasurata in Israel 3 ani, inaintea accidentului, i s-a facut mila de mine si m-a ingrijit ea, atat cat si-a permis sa riste. Am avut zile si un organism puternic, sanatos, altfel, acum, dvs. stimat/a Anonim/a nu ati mai fi avut de ce pune intrebari. 2- - indiferent unde ar fi avut loc accidentul, SUNT OM SI AM DREPTUL LA VIATA, SANTATE, IAR CEI CARE MI LE DISTRUG TREBUIE SA RASPUNDA PENTRU FAPTA LOR. - eram pe un trotuar, soferul a pierdut controlul volanului si m-a lovit in bazin aruncandu-ma intr-un zid. pe umarul stang purtam o geanta de voiaj, care probabil, a mai atenunat lovitura. se poate sa fi fost acrosata de aceasta geanta, dar cum se explica bazinul luxat, sacrumul, coccisul fisurate ? nici in ziua de azi, nu pot sta normal pe un scaun fara a nu resimti durerea, amortirea picioarelor si am nevoie de minute bune pentru a-mi reveni din ameteala. si asta dureaza de aproape 20 de ani. - Ce despagubire as fi primit in Romania ? asta vrei sa stiti ? 1 - Exista despagubire care poate compensa lacrimile, suferintele, nevoile fiicelor mele in absenta mea de aproape 15 ani ? le-am ramas straina, neavand cine le explica ce mi s-a intamplat, sa poata intelege starea in care ma vedeau, neputincioasa. influientate de familia tatalui lor, am fost acuzata de abandon, starea mea fiind pusa in seama dorintei de a-mi trai viata fara copii langa mine. 2 - Ce am simtit, afland ca fiica mea cea mare s-a casatorit, a nascut si abia cand nepotica mea a implinit 3 luni, am fost acceptata sa o vad, o singura data, in urma cu 4 ani jumatate ? Fiicele mele erau micute cand am plecat de langa ele. Dupa ani, s-au trezit cu o femeie bolnava, fara bani, fara posibilitatea de a le intretine, condamnata la singuratate, ele ramanand mai departe la tatal lor. 3 - Ce am simtit cand, deunazi, fiica cea mica mi-a cerut sa nu o mai caut, sa nu ne mai vedem, pentru ca nu se simte fiica mea, avand in vedere ca nu i-am fost aproape cand avea nevoie de mangaierea, iubirea de mama ? 4- Cum traiesc, cum voi trai fara pensie, fara puterea de a presta vreun efort fizic, capabila doar sa gandesc, atat cat pot, sa scriu, sa pictez, sa scolesc cativa copii talentati, dependenta de transport, pentru distante mai mari decat cele apropiate de casa ? 5 - Ce a insemnat pentru mine existenta, fiind obligata sa traiesc in singuratate, 20 de ani, pentru a-mi ascunde infirmitatile, tanjind dupa o mangaiere, un cuvant amabil, departe de tot ce se numeste bucurie, multumire ca exist, ascunsa in durere, dezgust, incapabila sa mai pot simti dorinta ? Am uitat sa spun Te iubesc. Am uitat sa doresc. Am uitat sa mangai, sa fiu femeie, OM. Si, cel mai trist, nu am putut fi langa fiicele mele condamnate sa traiasca convinse ca accidentul meu nu este motivul pentru care absenta, neputinta mea ar avea justificare ! Daca mai aveti intrebari, pot raspunde. Abia ma ajuta sa-mi reamintesc, sa intregesc o memorie inca stirba. Poate fotografiile acestea va ajuta sa intelegeti mai multe. 

http://elenatomaxxl.blogspot.com/2010/04/life-in-tel-avin.html 

http://elenatomaxxl.blogspot.com/2010/02/kuki-unde-esti.html 

http://elenatomaxxl.blogspot.com/2010/03/un-8-martie-altfel.html  

” Sunt persoane ce nu pot fi înlocuite, amintiri ce nu pot fi uitate, și răni ce nu pot fi vindecate ” !

PENTRU ORGANIZARE ȘI SPERANȚE NEÎMPLINITE, am primit și eu premiul ”Satira și umor XXL 2020 ”

 

 Mulțumesc frumos, d-le 

Costel Avrămescu

.