Căsuţa cu şoricei, aşa am botezat camera albă, pătrată, decorată cumva şi cu existenţa mea, plină de flori dintr-un 8 Martie ALTFEL. Trăiam, în virtutea inerţiei, la adăpostul anului 1993 sau 1994, nu-mi amintesc exact. Timpul se grăbea să treacă, parcă pentru a împlini destine. Nestingherit, şi-a lăsat amprenta adânc înrădăcinată, ca o pată repetabilă, un fel de flux şi reflux, care nu uită să-mi reamintească urma paşilor prin Ţara Sfântă, Israel.
În această cameră fără geamuri la fereastră, neştiind să ţin pensula în mână, am colorat pătratul de lemn zărit întâmplător, urmărind cu privirea traseul unui şoricel rătăcit, ca şi mine, printre oameni. Au rămas în Israel toate formele colorate ulterior. Pereţii restaurantelor româneşti de pe malul mării erau plini de însemnările mele colorate. Probabil, le ofeream la schimb. Culori pentru mancare, sucuri. Îmi place cum sună însemnări colorate. De ziua femeii, atunci, uitată între cer şi pământ, Dumnezeu a făcut să primesc în dar flori, conserve şi un caiet, pe care să-mi consemnez gândurile. Nu erau multe. Amnezică fiind, realitatea mea se rezuma la momentul trăit, pierdut în fum, odată intrată în următorul.
De această cameră, azi, mi-a amintit culoarea violet atât de frumos compusă într-un buchet primit în dar, virtual. Şi de şifonierul decolorat de timp mi-a amintit. Găsit, pe atunci, la colţul străzii, pentru a-l înfrumuseţa, l-am pictat. Violet. Să-mi poată sta aproape. Deasupra lui, a rămas dorul de fiicele mele. Şi căsuţa la care visam să locuim împreună, doar pentru asta plecasem de acasă. Aveam contracte de lucru plătite cu 1300 $/lună. Dar Dumnezeu a vrut altceva. Probabil, în ziua aceea, cineva îmi amintise de existenţa mea anterioară, din care nu putea lipsi iubirea pentru fiicele mele a căror amintire se pierdea imediat ce discuţia înceta. Însemnări colorate de femeia de pe malul mării prinsă în jocul de şah al destinului, pion căzut între Nebun şi Tura înţeleaptă. La mulţi ani, femei de pretutindeni. Mulţumesc bunului Dumnezeu, mi-a ajutat să revin printre voi.
Din ce citesc aici, inteleg ca trebuia sa ti se intimple anumite lucruri rele, penbtru a putea descoperii talentele pe care le ai.Dumnezeu are caile lui nestiute de oameni.Eu ii multumesc ca esti, ca te-a trimis inapoi din Israel, ca te-am cunoscut.Dupa aceia, viata mea s-a schimbat radical si sint constienta ca nu voi avea nici cuvinte si poate nici mijloace pe masura sufletului tau sa-ti multumesc indeajuns.D.Staniloiu
RăspundețiȘtergere