Stimate domn doctor, mi-aţi recomandat să
slăbesc! În urma unei drastice cure de slăbire, în două luni m-am...
îngrăşat trei kilograme! Fapt pentru care, celor care mi-au trimis
reţete de slăbire, le-am dat eject; la cei cu fel de fel de plante şi
ceaiuri, flit; corespondenţilor pe facebook, delete şi celor care m-au
asigurat că voi arăta şnur, vă jur, le-am arătat al meu...degetul
mijlociu!
Mi-aţi zis ca, în două săptămâni, să dau jos măcar trei
kilograme. Ei bine, în 2 săptămâni, am pierdut...14 zile! Şi tot gras am
rămas. Nici la faţă nu m-am tras, d-apoi la pat...
De când am
împlinit 120 de kile, semnez textele mele cu pseudonimul „FULG DE NEA”
Diabetul, bietul, s-a tot chinuit să rămână la fel, cu glicemia
ridicată, de n-o pot coborî nici cu scara, lua-o-ar boala! Şi mai am o
durere: între glicemie şi potenţă, doar ultima îmi scade. Cum o dau,
nu-mi iese socoteala, în sensul că număr kilele şi-mi ies la fel!
Încerc
să nu mai mănânc seara, dar nu văd în faţă decât frigiderul şi pe
nevastă-mea, în formă de cartofi prăjiţi. Chiar ieri, tot căutând pe
google leacuri de slăbit, sfaturi şi reţete, mi-a mirosit a cartofi
prăjiţi. Culmea e că eu...îi pusesem la fiert!
Adevărul e că n-aş prea renunţa la burtă. Pentru a fi doar oase, am eternitatea la dispoziţie!
Dar, ce-i drept, dacă aş fi doar pielea şi oasele, numai de râie şi reumatism aş suferi...
Mai
mult, am scris pe uşa frigiderului „Ia mai slăbeşte-mă!” Nici eu nu-l
slăbesc, nici el pe mine. Ca atare, se pare că ale mele definiţii,
legate de diabet, sunt viabile, notabile şi general valabile: 1.
Diabetul este o boală nemuritoare, moare corpul care-o are! Şi, ioi!...
2. Diabetul este o boală care te duce cu zăhărelul şi-n final...îţi face felul!
În
consecinţă, cer îngăduinţă de a mă mai păsui măcar două-trei luni şi
promit, distinsul meu vraci, că voi slăbi în draci! Voi fi mai slab ca
Bianca Drăguşanu (că şi asta a fost măritată, al naibii cauciucată şi
m-a lăsat cu buzele umflate, mai umflate ca ale ei!...)
Să ştiţi că
nu voi mai servi decât legume, fructe, crudităţi. Cum când? Evident,
între mese! Ştiu, domn doctor, trebuie să-mi pese (rimă la decese...).
Ştiu, m-am îngrăşat ca un porc! De-acum, nici un fel de băutură,
sarmale, cârnaţi sau friptură! Nici tocăniţă, nici tochitură! Să nu le
văd! (Fapt pentru care, o să le mănânc...pe-ntuneric)
La mulţi ani, cu sănătate, al dumneavoastră (şi-al glicemiei ridicate),
FULG DE NEA (120 kg.!)
Pt. conf. Ananie GAGNIUC
http://elenatomaxxl.blogspot.ro/2014/10/dan-norea-si-anania-gagniuc-la.html
Stimate domn,
RăspundețiȘtergereOmul este ceea ce mănâncă.
Dacă vrea să ajungă legumă, n-are decât să mănânce legume. Treaba lui.
Dar dacă doriți să ajungeți un normo-ponderal tare, eu vă sfătuiesc să amestecați legumele cu tareîțe.
În felul acesta, în loc să deveniți slab ca vai de dv, veți deveni exact invers, tare din toate pv.
"Amintirile frumoase sunt durerile trecute"
RăspundețiȘtergere(autor necunoscut)
amintirile frumoase,sunt durerile trecute,
Ștergerenoapte buna,purecii sa te sarute !
autor anonim
O amintire frumoasă nu mai este bucurie; o amintire dureroasă rămâne durere.
RăspundețiȘtergereBy-ron.